În aceste clipe de grea încercare prin care trece familia domniei sale prin pierderea celui mai mic dintre fii, la vârsta de numai 31 de ani, adresăm cele mai profunde gânduri de compasiune și atașament. Nicio realitate a lumii în care supraviețuim nu este mai sfâșietoare decât vestea pierderii propriului copil pe care l-ai născut și crescut și în care vezi împlinindu-se speranțele/germenii unui viitor strălucit. Atunci când acesta pleacă pe drumul fără întoarcere, parcă ceva din noi moare sau parcă o floare din sufletul nostru se rupe pentru a fi răsădită într-o altă glastră străină sensibilităților și dispozițiunilor noastre naturale. Este greu în astfel de momente să te împaci cu tine însuți, cu această situație sau să găsești vreun răspuns plauzibil și liniștitor, căci îți sunt zguduite fundamentele propriilor convingeri și principii, și însăși viața îți este răvășită. Însă, viața omului este un pelerinaj pe acest pământ, un Paște neîncetat, un amestec de moarte și înviere, o trecere permanentă prin moarte la o nouă formă de viață. Cu acest gând mângâietor în suflet îi este dat omului să călătorească prin viață, știind că la capătul frământărilor îl așteaptă Dumnezeu și Învierea tuturor celor ce-și pun nădejdea în El. Rugăm pe Milostivul și Îndurătorul Dumnezeu să pogoare putere, pace și mângâiere în sufletele celor care l-au cunoscut și prețuit pe tânărul Bogdan Stan. Dumnezeu să-i primească sufletul în odihna veșnică a împărăției cerurilor!

† IOACHIM,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului