Elevii şi cadrele didactice ale Colegiului Tehnic de Transporturi şi Construcţii  din Iaşi au avut posibilitatea azi, 13 ianuarie, să interacţioneze şi să-i adreseze întrebări preşedintelui  filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România, domnul Cassian Maria Spiridon, în cadrul întâlnirii „În umbra versului eminescian”, organizată în cadrul proiectului „Armata, Școala și Biserica, pilonii conștiinței specificului național”. Manifestarea a avut loc sub forma unui dialog deschis, între invitat, cadrele didactice și elevii prezenți.

„Mihai Eminescu, pentru națiunea română, a devenit un mit, alături de «Miorița», de «Meșterul Manole», de «Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte», și alături chiar de poemul lui, «Luceafărul». După cum Ștefan cel Mare a devenit sfânt în ochii poporului înaintea ca Biserica noastră să-l canonizeze, așa și Eminescu a devenit exponențial pentru națiunea noastră. El a fost cel care ne-a scos din mediocritate, ne-a ridicat la același nivel cu marile culturi ale lumii. Spun aceasta pentru că Eminescu este unul dintre poeții comparabili cu Dante, Goethe, Baudelaire; este un poet și clasic, și modern și romantic, având toate fațetele. O dovadă le cele spuse este și faptul că poeții care l-au urmat pe Eminescu, ca Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi, se revendică din Eminescu și sunt cu toții eminescieni vrând-nevrând, pentru că direcția care a dat-o marele poet în cultura națională este una pe care Titu Maiorescu o prevedea, afirmând că veacul al XX-lea va fi sub semnul lui Eminescu. Iată, ne aflăm în veacul al XXI-lea și tot sub semnul lui Eminescu existăm, pentru că el este o valoare care ne obligă și care ne dă șansa de a fi în rândul marilor culturi ale lumii. Mai mult decât atât, Eminescu a dat matricea limbii pe care o vorbim astăzi”, a spus invitatul în prima parte a întâlnirii.

„Eminescu a fost un susținător al ideii că avem nevoie de o Catedrală a neamului”

Un subiect interesant dezbătut la întâlnirea de azi de la colegiul ieșean a fost „Eminescu și religia”. Redăm în continuare afirmațiile domnului Cassian Maria Spiridon cu privire la acest lucru: „Eminescu a fost un credincios și ținea foarte mult la învățătura creștin ortodoxă, dovadă fiind articolele  despre religie foarte frumoase din publicistica lui, dintre care unul de excepție, despre sărbătoarea Paștelui. Aduc aici și un amănunt interesant, mai ales că astăzi există numeroase discuții despre necesitatea construirii unei Catedralei Mântuirii Neamului, anume că Eminescu a susținut ideea ridicării unei Catedrale a neamului în București. În China există un parc uriaș, în care se găsesc cele mai importante monumente ale lumii. Unul dintre cele trei monumente prezente în acest parc este Mănăstirea «Sfinții Trei Ierarhi» din Iași, ceea ce spune multe despre importanța unor biserici reprezentative pentru poporul român. Revenind la Eminescu, acesta a fost un susținător al ideii că avem nevoie de o Catedrală a neamului, și, probabil, dacă ar fi fost contemporan cu noi, ar fi scris pozitiv despre acest lucru. De asemenea, el nu era exclusivist, arătând importanța romano-catolicismului pentru cultura lumii, însă a fost un creștin ortodox autentic, vorbind despre cei trei stâlpi pe care s-a ridicat și s-a menținut neamul nostru: credința, tradiția și limba”.

Tot în cadrul activităţii, profesorul documentarist Alina Rusu a subliniat şi alte aspecte care ţineau de viaţa religioasă a marelui poet, declarând că legătura dintre Biserică Ortodoxă şi neamul românesc era considerată de către Mihai Eminescu a fi fundamentală pentru dăinuirea în istorie a poporului din care şi el făcea parte.

„Rolul pe care Biserica l-a avut în dezvoltarea culturii şi identităţii naţionale este incontestabil în viziunea lui Eminescu, dovadă fiind afirmația acestuia, anume că «istoria omenirii este desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu. Nu se mişca un fir de păr din capul nostru fără ştirea lui Dumnezeu …». De asemenea, cercetătorul Nae Georgescu vorbeşte într-unul din studiile sale despre un episod mai puţin cunoscut viaţa lui Eminescu, care la rândul lui atestă trăirea în comuniune creştină a poetului şi primirea Sfintelor Taine. Este vorba de anul 1886, când Eminescu se afla la Mănăstirea Neamţ de sărbătoarea Sfinţilor Mihail şi Gavriil, unde marele poet a cerut să fie spovedit şi împărtăşit de preot. Consemnarea preotului referitoare la acest moment a fost făcută cunoscută de către profesorul Paul Miron şi citată de Nae Georgescu. Iată ce scria la vremea respectivă preotul: «Pe ziua de Sfinţii Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamţu, la bolniţa, şi l-am spovedit şi l-am împărtăşit pe poetul M. Eminescu. Şi au fost acolo Ion Gheorghiţă, din Crăcăoani, care acum este primar. Iar Mihai Eminescu era limpede la minte, numai tare posac şi trist. Şi mi-au sărutat mâna şi mi-au spus: Părinte, să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o mănăstire de maici, şi să ascult în fiecare seară ca la Agafton cum cântă Lumina lina. Iar a doua zi…» Aici textul se întrerupe pentru că pagina următoare a cărţii de rugăciuni pe care îşi făcuse însemnarea preotul s-a pierdut”, a subliniat prof. documentarist Alina Rusu.

La final, toți cei prezenți au primit din partea invitatului volumul „ceea ce rămâne”, o antologie a poeziei de dragoste a „Grupului de la Rarău”, din care face parte și Cassian Maria Spiridon, precum și ultimele numere din revista „Convorbiri literare”.

Următoarea activitate din cadrul proiectului educativ „Armata, Școala și Biserica, pilonii conștiinței specificului național”, va avea loc în data de 27 februarie 2014, invitat fiind preotul militar Adrian Morţun de la Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt” din Iaşi.