Miniştrii guvernului francez nu practică nicio religie

Religie. Ştiinţă. Filosofie

Miniştrii guvernului francez nu practică nicio religie

În Franţa este aprinsă dezbaterea socială între susţinătorii valorilor umanităţii tradiţionale şi istorice şi adepţii legalizării deviaţiilor şi anomaliilor sexuale.

Dumincă 13 ianuarie, la câteva ore de la manifestaţia pentru toţi organizată de Bisericile creştine din Franţa, în care sute de mii de oameni şi-au exprimat adeziunea pentru valorile tradiţionale ale familiei şi au condamnat încercările guvernului de a legaliza căsătoriile între homosexuali, jurnaliştii de la emisiunea Dimanche+ , prezentată de Anne-Sophie Lapix, au făcut o nouă descoperire.
Ei au dezvăluit practica religioasă, sau mai bine zis lipsa ei între membrii guvernului.
Între cei 36 de respondenţi, din 38 de ministere, niciunul nu practică vreo religie. Doi au păstrat tăcerea absolută despre ascet subiect.  Jurnaliştii s-au întrebat dacă formarea guvernului socialist nu a avut cumva ca şi criteriu obligatoriu lipsa religiei din viaţa personală. Există între cei 36 şi 6 oameni care au admis că aparţin unei religii, însă nu o practică.
11 miniştri francezi s-au declarat deschis atei, 5 agnostici, 14 au preferat să nu facă niciun comentariu la adresa religiei lor, decât acela că nu aparţin niciunei religii.
În această perspectivă, este de înţeles campania agresivă a guvernului socialist francez în minimalizarea şi reducerea la tăcere a religiei în Franţa, în promovarea unei etici anormale deviante, în care homosexualii se pot căsători, pot adopta copii etc. Religia este exilată în sfera privată a vieţii ori interzisă de-a dreptul, de frica lezării libertăţii celor care nu cred.
Redacţia publicaţiei Fait-religieux a făcut şi o statistică de la alegerea primului ministru Valéry Giscard d'Estaing în 1974 şi până astăzi. Este pentru prima oară în ultimii 40 de ani şi probabil în istorie, când întreg guvernul francez este compus din necredincioşi.
Apartenenţa la o religie a devenit în Franţa o piedică în calea avansării pe scara politică sau un aspect al vieţii care trebuie ascuns, ţinut sub tăcere. Şi cineva spunea că secularismul agresiv din Franţa este leagănul libertăţii de exprimare. Se pare că persecuţiile iluministe, praticate sub vălul legilor anti-creştine şi anti-religioase în general şi-au făcut treaba. Franţa este prima ţară din Uniunea Europeană unde musulmanii (aprox. 7 milioane) practicanţi sunt mai mulţi decât toţi creştinii la un loc.