Zicea de multe ori avva Pimen:

– Nu avem trebuință de nimic, decât de minte trează.

Zis-a avva Pimen, că l-a întrebat un frate pe avva Simon, zicând:

– De voi ieși din chilia mea și voi afla pe fratele meu răspândindu-se, și eu mă răspândesc cu dânsul. Și de-l voi afla pe el râzând, și eu râd cu dânsul. Deci, când întru în chilia mea, nu am odihnă.

Și i-a zis lui bătrânul:

– Voiești, dacă vei ieși din chilia ta și vei afla pe cei ce râd, și râzi și tu, și pe cei ce vorbesc, să vorbești și tu, și să intri în chiha ta și să te afli pe tine cum erai?

Zis-a fratele:

– Dar de ce?

Și răspunzând bătrânul, a zis:

– Înăuntru păzește strajă, afară păzește strajă.

Zis-a avva Pimen:

– Aceste două gânduri, al curviei și al clevetirii, nu este cu cuviință omului nicidecum să le grăiască, nici să le cugete în inima lui, căci de va voi câtuși de puțin a le cugeta în inima lui, nu se folosește. Însă sălbăticindu-se asupra lor, va avea odihnă.

Un frate i-a zis lui avva Pimen:

– Trupul meu a slăbit, dar patimile nu slăbesc.

I-a zis lui bătrânul:

– Patimile sunt trandafiri cu spini.

(Patericul, ediția a IV-a, revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 199-202)