Monahia Epiharia Moisescu, de la Mănăstirea Bistriţa din Vâlcea (1870-1943)

Această călugăriţă iubitoare de Hristos este renumită în monahismul nostru mai ales pentru faptele sale de binefacere. Era de loc din Săcele (Braşov). Din tinereţe a intrat în Mănăstirea Suzana, unde a primit tunderea monahală. În anul 1900, a fost numită educatoare la Leagănul de Copii „Sfânta Ecaterina” din Bucureşti. Aici activează zece ani, crescând în frică de Dumnezeu mii de copii orfani. Între anii 1910-1916, a fost conducătoarea unui orfelinat de fete din Bucureşti, fiind ajutată de alte două călugăriţe.

Apoi orfelinatul s-a strămutat definitiv la Mănăstirea Bistriţa (Vâlcea), unde a funcţionat neîntrerupt timp de 40 de ani. Pe lângă orfelinat, s-au înfiinţat aici o grădiniţă de copii, o şcoală elementară de patru clase, un seminar monahal de călugăriţe şi, mai târziu, un liceu de fete orfane, cu ateliere de tot felul. Toate aceste şcoli din cadrul Mănăstirii Bistriţa au format aşa numita „Asociaţia Acoperământul Maicii Domnului”, organizaţie monahală filantropică unică în monahismul românesc.

Sufletul acestui aşezământ a fost venerabila călugăriţă Epiharia, directoarea asociaţiei, ajutată de maicile Olga şi Teodosia Gologanu. Timp de nouă ani de zile, maica Epiharia împreună cu ucenicele ei au crescut şi au educat nenumăraţi copii fără părinţi, învăţându-i carte, o meserie şi picurându-le în suflet credinţa în Dumnezeu şi dragostea de oameni, ca nişte adevărate mame duhovniceşti. Astfel, monahismul nostru îşi recapătă din nou rolul spiritual din trecut.

În anul 1925, maica Epiharia a fost numită stareţă la Mănăstirea Horezu, lăsând în locul său pe ucenica ei cea mai apropiată – monahia Olga Gologanu. După opt ani de bună organizare a Mănăstirii Horezu, maica Epiharia Moisescu se reîntoarce la Bistriţa în mijlocul sutelor de orfani. Apoi, cerându-şi de la toţi iertare, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată la Schitul Păpuşa din apropiere.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 547 - 548)