Astăzi spectacolele sunt întâlnite la tot pasul încât nimic nu pare mai atrăgător decât acestea. Dacă cineva are ceva de spus, trebuie neapărat să își transforme discursul într-un spectacol pentru că altfel nimeni nu va fi interesat să asculte un mesaj fără o încărcătură senzațională.

Din păcate mulți creștini își socotesc credința în funcție de mulțimea elementelor spectaculoase. Cuvinte precum smerenie, simplitate, credinţă, nevoință, pocăinţă şi rugăciune nu îi mai mulţumesc pe „consumatorii de religie” contemporani. Ne aflăm într-o permanentă căutare de minuni. 

Evanghelia lui Hristos este plină de minuni dar în mod paradoxal, pentru unii nu este deloc spectaculoasă. Mântuitorul i-a vindecat pe bolnavi, pe cei posedați de demoni, a înmulțit pâinea și peștele, a înviat morții doar prin puterea cuvântului. Fără discursuri pompoase, fără pregătirea celor ce astăzi s-ar numi „spectatori” sau efecte speciale. Aşa s-a întâmplat şi în cazul vindecării orbului, minunea a fost simplă, fără multe elemente spectaculoase.

Acestea sunt fapte ale Mântuitorului. El nu face spectacol, nu caută să impresioneze, ci lucrurile se petrec doar prin voia și după cuvântul Său.

Diavolul se află la polul opus, fiind maestru al efectelor speciale. Neavând nimic de oferit, diavolul simte nevoia de a impresiona, de a se ascunde sub strălucirea senzaționalului goliciunea și vidul. Astăzi mulți oameni caută o credință spectaculoasă și prin aceasta devin de bună voie victime ale diavolului.

Astfel există numeroși comercianți ai ideilor religioase care Îl transformă pe Dumnezeu într-un spectacol, înșelându-i pe cei aflați în căutarea fericirii.

Căutați senzațional? Diavolul vi-l va oferi din abundență. Dar după ce se trage cortina veți afla că prețul acestui „bilet” a fost sufletul vostru.

Prin vindecarea orbului Iisus ne-a arătat calea mântuirii. Pentru a fi vindecat, orbul a trecut trei încercări:

Cea a ascultării, pentru că a acceptat să fie uns cu tină şi pentru că a mers să se spele în apele Siloamului.

Încercarea tentaţiei, pentru că a fost lăsat singur să îi înfrunte pe farisei şi nu a cedat tentației de a nega cine l-a vindecat. Mai mult decât atât, L-a mărturisit chiar cu riscul de a atrage ura și răzbunarea lor.

Încercarea credinței, căci după ce s-a întâlnit cu fariseii, Iisus l-a întrebat: Crezi în fiul lui Dumnezeu? Dumnezeu nu l-a forțat să creadă ci i-a dat libertate deplină să creadă. Astfel, orbul a întrebat: Cine este El ca să cred? Iar Iisus a răspuns: L-ai văzut şi ai vorbit cu el.

Dumnezeu a dat creației Sale libertate de gândire. Iar orbul vindecat, văzând cine este Tămăduitorul său, nu doar un simplu profet, I s-a închinat şi L-a preamărit.