După ce a supraviețuit în mod miraculos atunci când s-a îmbolnăvit de cancer și părea că nu se mai poate face nimic, în cele din urmă, boala a revenit și Sfânta Olga, pregătindu-se cu mult curaj și cu credință, a trecut la Domnul în ziua de 8 noiembrie 1979.

Părea că zăpada obișnuită și gheața râului din acea perioadă a anului vor împiedica multă lume să vină la înmormântare. Dar vremea s-a schimbat și un vânt din sud a ajutat ca gheața și zăpada să se topească, permițând astfel enoriașilor din satele învecinate să călătorească până la Kwethluk.

Sute de prieteni au umplut biserica sfințită de curând în acea minunată zi (parcă de primăvară) a înmormântării. La ieșirea din biserică, procesiunea a fost însoțită de un stol de păsări deși, la acel timp al anului, toate păsările plecaseră de mult timp în sud. Păsările au zburat în cerc deasupra sicriului până când acesta a fost adus la mormânt. Pământul, înghețat de regulă, a fost foarte ușor de săpat, datorită topirii neobișnuite a gerului. 

În acea noapte, după masa de pomenire, vântul a început să bată din nou, solul a înghețat iarăși, gheața a acoperit râul, iarna s-a întors. Era ca și cum pământul însuși s-ar fi deschis pentru a primi această femeie. Cosmosul încă participă la slăvirea lui Dumnezeu de către poporul dreptcredincios.