La Mănăstirea Naşterii Maicii Domnului (Saxonburg, PA), citeţul Nectarie se simţea obosit şi zăpăcit. S-a aşezat aplecat. O călugăriţă i-a dat un pahar cu apă. El a băut, simţindu-se îndată răcorit.

Înainte de a pleca, i-a cerut uneia dintre călugăriţe să-i arate care este monahia care i-a dat un pahar cu apă, ca să-i mulţumească. Să fi fost această monahie? Nu! Aceasta? Nu... şi aşa mai departe. Atunci a văzut pe perete fotografia unei maici şi a recunoscut-o pe binefăcătoarea lui. Maica s-a dovedit a fi Gerontissa Taxiarhia, prima stareţă a mănăstirii, care a trecut la cele veşnice în 1994.

Următoarea întâmplare provine de la un e-mail al părintelui Stephen [Romanciuk] al Pensylaniei.

Aveam în Altar o evanghelie mare în slavă, cu o copertă întunecată – Evanghelie pe care părintele Nicolae [Kravcenko] mi-a dat-o în 1985, înainte de a pleca la Domnul. Ei bine, de atunci, mulţi membri ai clerului mi-au cerut să le dau această Evanghelie. Dar eu, nefiind dispus să mă despart de ea, am luat-o acasă. Ei bine, în timp ce Nectarie era aici cu icoana din Iviron şi locuia la mine, mi-a dat o bucată de vată cu mir care curge din Crucea care este păstrată în biserica din Hawaii. După cum ştiţi, Crucea nu izvorăşte des mir, ci numai de sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. Acest mir are o bună mireasmă, care se deosebeşte de cea care curge din icoana de la Iviron. Atunci am pus bucata de vată într-un săculeţ din plastic, deasupra Evangheliei, şi am lăsat-o acolo toată noaptea.

A doua zi dimineaţă am remarcat cu toţii că icoana Învierii din mijlocul Evangheliei, care era întunecată ca şi restul Evangheliei, acum era mai strălucitoare ca niciodată. Aurul era strălucitor. Cum săptămâna trecea, am luat vata de pe Evanghelie şi dinaintea privirii noastre Evanghelia a continuat să devină din ce în ce mai strălucitoare. Am remarcat că decolorarea dispărea, ca şi cum Evanghelia se reînnoia, pentru a ajunge la forma ei originală. Atunci am dăruit Evanghelia bisericii din Hawaii.

Nectarie mi-a trimis de curând un e-mail, spunând că Evanghelia continuă să devină tot mai luminoasă şi că mâinile apostolilor devin şi ele mai luminoase.

Am aflat aceste două întâmplări de la însuşi citeţul Nectarie.

(Părintele Victor Potapov, Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul, Washington D.C., USA)