Pe data de 23 iulie 1949, Sfântul s-a arătat Susanei Trikaliotis în locul numit Gombelo de lângă Arnea şi i-a spus: „Sunt Sfântul Cosma. Ia această bucată de anaforă şi spune consătenilor tăi că prin satul vostru vor trece nişte bulgari, însă nu vă vor face rău”. Suzana i-a sărutat mâna şi i-a cerut să-i dea anaforă şi pentru copiii ei, însă Sfântul i-a spus că le va da el însuşi. Când s-a întors acasă, Suzana a găsit anaforă pe sobă. După puţină vreme, Sfântul i s-a arătat din nou şi i-a spus: „Sub acest copac (era un castan) să pui o candelă şi să vii în fiecare zi să o aprinzi”.

În acea vreme, ca să iasă cineva din Amea, trebuia să aibă permisiune de la Poliţie. Suzana mergea fără permisiune în fiecare zi şi aprindea candela. Trecea prin faţa ostaşilor şi nimeni nu o împiedica, pentru că nu o vedeau.

În 1948 Sfântul s-a arătat aceleiaşi femei şi i-a spus că peste două luni bărbatul ei, pe care bulgarii îl luaseră ostatic la Belles, va fi eliberat.

În 1952 Sfântul s-a arătat iarăşi Suzanei şi i-a spus să construiască în acel loc un proschinitar. Ea a spus aceasta episcopului locului, Ciprian, însă acela n-a crezut-o, dar după trei zile a chemat-o însuşi episcopul şi i-a dat aprobarea. În acel loc, la iniţiativa părintelui Hrisostom Maidonis şi cu binecuvântarea mitropolitului locului Nicodim, pe 22 august 1999 s-au pus temeliile unei mănăstiri.

Şi alte minuni a săvârşit şi continuă să săvârşească Sfântul Cosma.

(Constantin V. Triandafillu, Sfântul Cosma Etolianul – Viaţa şi învăţăturile, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2010, p. 203)