Sfânta Scriptură spune că sângele lui Abel strigă spre Dumnezeu. În acelaşi fel strigă şi faptele pe care I le dedicăm Lui.

Odată, i s-a dat unui stareț o mâncare aleasă." El a luat-o, după care a spus: „Cât de urât miroase...". Cei din jurul lui l-au întrebat: „Cum se poate una ca asta?". Iar el a răspuns că mâncarea aceea a fost trimisă de un om fără o viaţă curată şi fără intenții bune.

Fiecare lucrare este impregnată cu sentimentele şi gândurile cu care a fost împlinită. Cei cu inima curată simt lucrul acesta. La fel cum miros florile, aşa miros şi faptele care se săvârşesc cu bună intenţie. Mirosul plăcut al faptelor bune se ridică până la cer, la fel ca şi tămâia.

(Ne vorbește Sfântul Teofan Zăvorâtul – Scrisori, traducere de Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 23)