Serafimii se tâlcuiesc în aceeași limbă veche a evreilor ca „înfierbântați”, „avântați”, sau, altfel zis, „arzători” sau „încălzitori”, pentru ca ei, cu dragostea de Dumnezeu și cu văpaie îndoită, ard mai mult decât celelalte cete, fiind aproape de scaunul Dumnezeirii. Ei nu numai că ard cu dragoste nemăsurată către Dumnezeu, dar au și putere de a încălzi și înfierbânta și celelalte cete cu dragostea lor, spre a sluji lui Dumnezeu cu multă iubire. Aceasta este misiunea acestei cete care se află mai aproape decât toate de tronul Dumnezeirii.

(Mânca-v-ar Raiul!, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 34)