Momente solemne din viaţa Episcopului Teodosie Atanasiu
Se împlinesc, în luna februarie 2019, 107 ani de la alegerea şi înscăunarea Episcopului Teodosie al Romanului, dar şi 92 de ani de la trecerea sa în veşnicie, prilej de aducere-aminte şi de cinstire a memoriei sale. În rândurile de mai jos, ne întoarcem cu un secol în urmă să retrăim câteva evenimente eclesiastice legate de Episcopul Teodosie Atanasiu.
După retragerea Episcopului Gherasim Safirin al Romanului, în ziua de 24 iunie 1911, la Mănăstirea Frăsânei din judeţul Vâlcea (unde va trăi până la 14 februarie 1922), scaunul episcopal de la Roman a rămas vacant. Până la alegerea episcopului titular, Sfântul Sinod a rânduit la cârma Eparhiei Romanului pe arhiereul Calist Botoşăneanul, Episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei, care mai bine de jumătate de an s-a preocupat între altele de problemele stringente cu care se confrunta eparhia (calamitatăţile din anul 1911). Marele Colegiu Electoral s-a întrunit în ziua de 4 februarie 1912, în localul Adunării Deputaţilor, după oficierea la Catedrala Mitropolitană din Bucureşti a slujbei de Te Deum. În urma votării, au fost aleşi PS Calist Botoşăneanul, Episcop al Argeşului - cu 203 voturi, şi PS Teodosie Ploieşteanu, cu 162 de voturi, Episcop al Romanului. Preşedintele Marelui Colegiu declară aleşi pe cei doi ierarhi, după care aceştia sunt invitaţi să ia cuvântul la tribună.
Teodosie Atanasiu s-a născut în anul 1851, în localitatea Sascut, judeţul Bacău, primind la botez numele Teodor. Studii a urmat la Seminarul Inferior din Roman, apoi cursul superior la Seminarul „Veniamin Costachi“ de la Iaşi (absolvent în anul 1871). A fost diacon la Catedrala Episcopală din Roman (1871-1880) şi hirotonit preot de mir la Parohia „Sfântul Nicolae“ din Bacău (1881-1893), iar între 1881-1892, Episcopul Melchisedec îl numeşte protopop al judeţului Bacău. În 1897, se călugăreşte la Catedrala Episcopală din Roman, fiind numit arhimandrit de scaun (vicar) al Episcopiei Romanului (1898). În 1909 este ales arhiereu-vicar, cu titulatura Ploieşteanul, fiind numit vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei şi egumen la „Domniţa Bălaşa“ din Bucureşti (1909-1912). La 4 februarie 1912 este ales Episcop al Romanului, unde a păstorit până la 1 februarie 1923, când s-a retras din scaun, la Mănăstirea Neamţ, unde a trecut la cele veşnice la 4 februarie 1927, fiind înmormântat în preajma Bisericii „Înălţarea Domnului“.
„Tronul episcopal nu întotdeauna este moale şi catifelat“
A rămas în literatura exegetică prin traducerea Omiliilor Sfântului Ioan Gură de Aur la cele 14 epistole pauline, cuprinse în nouă volume, cu titlul „Comentariile sau explicarea Epistolei către Galateni a celui întru sfinţi Părintelui nostru Ioan Chrisostom“. În ziua alegerii sale ca episcop de Roman, potrivit rânduielii statornicite, regele trebuia să întărească printr-un decret regal pe noii ierarhi aleşi. Carol I emite la 4 februarie 1912 un decret, prin care întăreşte alegerea Episcopului Teodosie în scaunul Episcopiei Romanului. Preşedintele Marelui Colegiu declară aleşi pe cei doi ierarhi, după care aceştia sunt invitaţi să ia cuvântul la tribună. Episcopul Teodosie a urcat la tribună şi cu emoţie a mărturisit între altele: „Ştiu foarte bine că tronul episcopal nu întotdeauna este moale şi catifelat pentru ierarhul ce stă pe dânsul. Cunosc îndeajuns datoriile ce sunt legate de această înaltă demnitate, pentru ca să-mi fac iluzii şi să nu-mi dau seama precum se cuvine de marea şi greaua sarcină ce aţi pus asupra-mi prin această alegere“. După alegerea celor doi episcopi, de Argeş şi de Roman, după întărirea lor prin decret regal, a urmat, conform tradiţiei, ceremonialul de învestire, care se desfăşura pe atunci la Palatul Regal. Noul episcop al Romanului a fost condus până în faţa tronului regal, unde ministrul Cultelor a dat citire diplomei de recunoaştere, recomandându-l printr-o scurtă caracterizare. Mitropolitul Pimen al Moldovei a oferit cârja episcopală Regelui Carol I, care, la rândul său, a încredinţat-o noului episcop de Roman. S-a dat citire Gramatei mitropolitane şi s-au ţinut mai multe alocuţiuni cu acest prilej. Gramata Mitropolitului Pimen al Moldovei a fost citită de preotul Ioan Gotcu, delegatul mitropolitului Moldovei, care îndeplinea funcţia de preşedinte al Consistoriului Mitropolitan. La scurt timp după aceste evenimente, potrivit rânduielilor bisericeşti, noul ierarh trebuia să ofere fiecărei biserici un antimis sfinţit şi semnat de acesta. Ministerul Cultelor aprobă noului episcop de Roman, confecţionarea a 700 de antimise, ce urmează a fi distribuite la parohii. Alături de Mitropolitul Moldovei Pimen Georgescu, Episcopul Teodosie al Romanului s-a manifestat însufleţit de sentimente şi idei patriotice. (Pr. Aurel Florin Ţuscanu)
