Drama creștinilor orientali divizați, martirizați, răpiți și abandonați de către frații occidentali este trăită, cu adevărat, de către preoții și episcopii acestor biserici naționale din spațiul arab. Singurele voci care se fac auzite sunt ale acestor episcopi, care nu se plâng pe ei, ci turma risipită. De multe ori, nu au unde să săvârșească dumnezeiasca Liturghie și nu au unde locui, simțindu-se neputincioși în fața ofensivei violente a islamului contemporan.

Disperat că turma sa îngheață sub cerul liber în Kurditan, episcopul Mor Nicodim Daoud Sharaf a cerut, într-un comunicat, ajutor internațional pentru creștinii săi: „Plângem că nu mai avem Liturghie, plângem că nu mai avem cum să ne cinstim sfinții și strămoșii. După 1500 de ani de sărbătoare, în ciuda invaziilor și a războaielor, nu ne-am despărțit de Altar niciodată. După 1500 de ani… nu mai avem Altar de Liturghie, avem doar inimi doritoare de dumnezeiasca Jertfă! Dar și Hristos a fost răstignit… apoi a înviat. Și noi vom învia, avem credința aceasta, că într-o bună zi ne vom întoarce la bisericile noastre, la cimitirele și la sfinții noștri. Amin”.