Muzeul Naţional Cernobâl în Ucraina este unul dintre cele mai celebre locuri din ţară, iar tematica acestui muzeu este inpirată din cartea biblică a Apocalipsei. Însă interesul turiştilor nu este în a vedea ceva plăcut, ci în a rememora teroarea şi dezastrul atomic de aici, şi de a vertiza umanitatea că dacă nu se mobilizează, este condamnată la extincţie. În lume există arme nucleare capabile să distrugă toată viaţa de pe pământ de multe zeci de ori, şi totuşi, statele dezvoltate îşi continuă cursa aberantă a înarmărilor, într-un maraton al morţii şi al sinuciderii.  

În acest muzeu, cheia simbolică a exponatelor este capitolul 8 din Apocalipsă: „Şi al treilea înger a sunat din trompetă şi iată o mare stea a căzut din cer, arzând ca o flacără, şi a căzut într-a treia parte a râurilor şi în izvoarele apelor. Şi numele stelei era Absintos. Şi a treia parte a apelor s-a făcut ca pelinul şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentru că erau amare”.

În limba ucraineană, cuvântul „absintos” este „cernobâl”. Aşa că dezastrul nuclear de la Cernobâl din 1986 are o însemnătate apocaliptică pentru ucraineni, dar şi pentru mulţi dintre europeni, peste care s-a revărsat valul de radiaţii provocând moartea şi boala a sute de mii de oameni.

Oficialii sovietici spun că au murit 31 de oameni. Însă ucrainenii râd de acest număr, căci numărul cancerelor, defectelor din naştere, malformaţiilor şi alte suferinţe îngrozitoare este de ordinul zecilor de mii şi totuşi este imposibil de stabilit un număr.

„Catastrofa de la Cernobâl a luat oameni din viaţa aceasta înainte de vremea lor. Omul trebuie să îşi întâlnească moartea la vremea ei, pentru a avea şansa să se pregătească pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Acest fel de moarte este un dar de la Dumnezeu” spune Protoiereul Andrei Tkachev de la Biserica Ortodoxă Sf. Agapit din Kiev.  

Muzeul s-a deschis în 26 aprilie 1992, curând după colapsul sovieticilor şi cuprinde 7000 de artefacte din 76 oraşe şi sate din zona iradiată masiv din jurul centralei atomice.

O cameră este dedicată familiilor şi copiilor din Cernobâl şi aici se găseşte un iconostas, unde în locul Arhanghelului Mihail se află un costum anti-radiaţii, iar sârma ghimpată blochează accesul către altar. Există aici şi o icoană a Sfântului Ierarh Nicolae, protectorul copiilor aflaţi în pericol.

Sfânta Masă lipseşte, este înlocuită de o corabie, care duce sufletele pe apele morţii, plină de jucării. Sub barcă se află icoane ale sfinţilor.

Peste tot există icoane pline de semnificaţie teologică, dar şi semne ale durerii şi ale morţii. O catastrofă atomică poate afecta zeci de generaţii de oameni din viitor, datorită contaminării tuturor elementelor naturale şi deci şi a vieţilor omeneşti.

Muzeul Cernobâl este o metaforă a morţii şi un semnal de alarmă asupra aberaţiilor tehnologice care pot distruge umanitatea într-o secundă. Goana isterică după confort şi consumismul absurd transformă planeta într-un uriaş coş de gunoi, în care vor căuta copiii noştri după hrană. De asemenea, distrugerea ecosistemelor, a pădurilor, a stratului de ozon, a pânzei freatice, sunt în măsură să transforme pământul – dintr-un dar al lui Dumnezeu pentru umanitate – într-o planetă a durerii şi a morţii, în care oamenii iresponsabili să-şi consume profetic ultimele clipe înainte de iad.