Închipuindu-şi că alegerea fericită a perechii asigură pentru totdeauna fericirea fa­milială şi că aceasta este temeinică de la prima atracţie reciprocă, mulţi soţi pierd acum din ve­dere faptul că la începutul căsătoriei nu se cunosc aşa cum trebuie nici unul pe celălalt, nici pe ei înşişi în noua lor situaţie. Numai trăind aproape unul de celălalt şi numai cu timpul îşi pot afla fe­lul de a gândi, gusturile, înclinaţiile, obiceiurile - şi, spre mirarea multora, în aleşii sau alesele ini­milor lor se descoperă, odată cu acele calităţi care au stârnit dragostea, şi neajunsuri însemnate.

Darea în vileag a neajunsurilor acestora, gân­durile, dorinţele şi pretenţiile la care nu se aş­teptau din partea celuilalt îi şochează uneori atât de mult pe amândoi soţii ca ceva neobişnuit, primejdios pentru fericire şi care dovedeşte că ale­gerea a fost greşită. Când neajunsurile continuă să iasă la lumină, gândul acesta prinde rădăcini; ciocnirile se înmulţesc, neînţelegerile şi conflic­tele, în condiţiile insuficientei luări-aminte la sine şi îngăduinţe reciproce sunt luate drept dova­dă a faptului că fericirea se destramă, că nu a re­uşit căsnicia, că cei doi trebuie să se despartă - în timp ce regulile vieţii creştine cereau de la amân­doi soţii, mulţumind lui Dumnezeu pentru cali­tăţile pe care le-au descoperit unul în celălalt, să fie cu ochii în patru şi să aştepte darea în vileag a neajunsurilor celuilalt ca pe ceva inevitabil pen­tru oricine, să studieze neajunsurile acestea, să le privească cu toată îngăduinţa pe care o cere dra­gostea reciprocă şi să se îndrepte unul pe celălalt cu blândeţe şi cu răbdare. (Arhiepiscopul Ambro­zie Kliuciariov)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 99-100)