Asta e, măicuţă, ne este greu să ne despărţim, fie şi pentru puţin, de cei apropiaţi ai noştri! Dar ce va fi cu cei ce la urmă vor sta de-a stânga Mântuitorului şi Dumnezeului lor, şi când, pentru veşnicie, pentru totdeauna şi fără nădejde, Bucuria noastră, Lumina noastră, Viaţa noastră - Mântuitorul nostru, învăluit în veşnica slavă, înconjurat de cete îngereşti nenumărate şi de sfinţi, va intra pe porţile raiului în Ierusalimul cel de Sus, iar aceştia vor privi atunci chipurile şi strălucirea celor mântuiţi şi vor merge în adâncuri, şi îi vor acoperi munţi prin care nu pătrunde vreodată nici o rază de soare, nici un sunet al Preadulcelui Iisus!... Să te gândeşti la asta! Dacă vei cugeta mai des la acestea, nu vei mai fi atât de nervoasă şi de capricioasă. Şi vei mai fi şi blândă cu surorile!

(Sfântul Anatolie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 93)