suferință

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Cel mai greu păcat al lumii de azi

Cel mai greu păcat care stăpâneşte în lume astăzi este necredinţa în Dumnezeu, că de aici se nasc toate păcatele pe pământ. Că, dacă omul nu crede şi nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o nădejde, nici o bucurie, nici un scop pe pământ şi cade în toate relele şi în prăpastia deznădejdii, de care să ne izbăvească Hristos şi Maica Domnului.

De ce Dumnezeu nu răspunde imediat rugăciunilor noastre?

Nu întotdeauna Hristos răspunde degrabă la chemarea noastră. Este de trebuință să stăruim în rugăciune, pe cât este cu putință vreme cât mai îndelungată, pentru ca puterea Lui nebiruită să pătrundă întru noi.

Mai mult să faci cu fapta, decat să vorbești cu cuvântul

Când suntem la o răscruce în viață, să facem două lucruri: să ne rugăm și să întrebăm. Eu mai degrabă mă rătăcesc în orașe decât în pădure! Noi trebuie să ajungem de la gândirea de Dumnezeu, la simțirea lui Dumnezeu.

Folosul tristeții

Nu trebuie să ne întristăm atunci când pățim ceva rău, ci atunci când săvârșim ceva rău. Însă noi am făcut totul pe de-a-ndoaselea.

Părintele Sofian Boghiu: „Suferința interiorizează enorm”

Parcă profetic, Părintele Sofian spunea că „toată lumea este plină de păcate... suntem ca între mii și milioane de microbi. Ne dăm seama în ce mediu suntem și totuși stăm, rămânem pe loc”. Iar  păcatul nemărturisit, necăit, este „ca o injecție care duce la septicemie mortală”.

Ce frumoasă-i bătrânețea!

Ce frumoasă-i bătrânețea, plină e de amintiri, Ea ne curățește mintea de mulțimi de poticniri. Bătrânețea este o taină pentru cel ce o înțelege Prin ea Dumnezeu nălbește sufletul de făr’delege.

Când avem gânduri bune, putem vedea în tot omul pe care-l întâlnim o făptură prețioasă

Nu este gând să se nască și să nu aibă urmare. Având gânduri bune, veți putea vedea în tot omul pe care-l veți întâlni o făptură prețioasă. În schimb, cu gânduri negative, fața voastră, energiile voastre sufletești, vă vor strica legăturile și vor schimba mediul ce vă înconjoară.

Copiii, lumea şi Dumnezeu

Copilăria a fost şi va rămâne tărâmul tuturor viselor şi al descoperirilor, al poveştilor nemuritoare, al zâmbetului nevinovat şi al supărării pentru doar câteva clipe. Spunea un duhovnic român că frumuseţea religiei noastre este tocmai faptul că Însuşi Dumnezeu este un copil în braţele Maicii Sale. Prelungind această afirmaţie, pentru un copil, a veni la biserică, înseamnă a veni în vizită la un alt Copil – o întrevedere prietenească. De aceea s-a spus că, dacă arătăm o icoană cu Maica Domnului şi Sfântul Prunc unui bebeluş, acesta va zâmbi. Oare de ce? Este simplu: vede în icoană un prieten mai vechi, deşi el are doar câteva luni. Este o comunicare dincolo de cuvinte, tainică şi sfântă.

Noi fugim de suferință, neștiind cât este de folositoare omului

Suferința curăță trupul și sufletul de înclinări păcătoase, deșteaptă în om cugetul evlavios, făcând pe om să se pocăiască și să devină slujitor zelos și iubitor al lui Dumnezeu.

Cuvinte ale Părintelui Arsenie Boca pentru vremuri de suferință trupească și încercare sufletească

„Școala suferinței” sau „școala crucii” este o „școala lui Dumnezeu” pe care o urmăm cu toții, însă unii cu drag, alții de nevoie, unii spre îndreptare, alții spre și mai sporită răsplată. Încercările îl „readuc pe om iarăși la calea lui Dumnezeu”. Mai mult chiar, prin necazuri ni-L facem pe Dumnezeu Prieten, căci „în cuptorul suferinței de tot felul se curățește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu”.

Pagini