suferință
 

Ieroschimonahul Paisie Olaru – Cel mai greu păcat al lumii de azi

Cel mai greu păcat care stăpâneşte în lume astăzi este necredinţa în Dumnezeu, că de aici se nasc toate păcatele pe pământ. Că, dacă omul nu crede şi nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o nădejde, nici o bucurie, nici un scop pe pământ şi cade în toate relele şi în prăpastia deznădejdii, de care să ne izbăvească Hristos şi Maica Domnului.

(Video) Rugăciunea leagă sufletul de suflet

Dragostea neîmpărtășită îl ajută pe om să devină mai sensibil față de ceilalți

La drept vorbind, eu cred că dragostea neîmpărtășită se întâmplă numai atunci când chiar nu le este dat celor doi să fie împreună. Prin tot ce se petrece, Domnul îți arată: „Nu este omul tău”. Și părinții, și prietenii încearcă să te convingă de același lucru, dar tu o ții pe a ta: „Nu-mi trebuie altcineva decât el (ea)”.

„Poţi să iei asupra ta viaţa unui om?”

Vlădica a stat cu noi cam cinci minute, dar eram încredinţată că soţul meu îşi va reveni.

„Timpul nu e ultima realitate!”

Omul capabil de viaţă spirituală simte mai puţin timpul. Fiecare ştie din experienţă că ceasurile fericite nu se observă când trec. Dimpotrivă, suferinţele puternice se experiază ca timp foarte lung, mai lung decât timpul matematic.

Rugăciunea – un remediu la îndemâna oricui

Ceea ce n-a fost în stare puterea împărătească, bogăţia, vitejia, iscusinţa ştiinţei doctorilor maeştri, a putut-o face de multe ori rugăciunea unui creştin sărac.

Dumnezeu se vede printre lacrimi

Suferinţa ne descoperă omul tainic al inimii, lăuntrul, iar bucuria, taina lui mâine, veşnicia, dar în taina lui mâine nu se ajunge decât prin durerea lui azi, care ne descoperă frumuseţea clipei veşnice de a fi în Dumnezeu.

Zicem „Domnului să ne rugăm”, dar nu întindem mâna să ajutăm!

Toate femeile acelea „cuvioase” în Liturghie au trecut pe lângă femeia căzută, ca și cum nu ar fi văzut-o. Și astalaltă, care părea cea mai neprezentă în Liturghie – că tot timpul are ceva de comentat și de vorbit la câte un fluture ce-i zboară prin cap –, a luat-o, a pupat-o, a mângâiat-o și a dus la desăvârșire Liturghia.

Suferința Maicii Domnului să fie pildă mamelor îndurerate

Mare, cumplită și adâncă este durerea mamei când izbucnește furtuna, când trăsnetul apare din senin în mijlocul familiei liniștite și fericite, când apare moartea fulgerătoare a persoanelor dragi sau se întâmplă evenimente cumplite, neașteptate. Atunci, inima mamei este zdrobită de o mare tristețe.

„Nu plânge, mamă. Sunt veșnic!”

În timp ce-și petrecea ultimele ore pe acest pământ, dintr-odată și-a fixat serios privirea sa asupra mamei și i-a spus următoarea frază, uluitoare pentru un copil de cinci ani: „Nu plânge, mamă. Sunt veșnic!”.

Pagini