Iar dacă mânia ta nu este din pricina vreunui om, ci din nenorociri şi necazuri, să ştii că Domnul ţi le trimite înţelepţeşte, spre folos, ca să ştergi păcatele tale. Şi trebuie să ai răbdare şi să mulţumeşti lui Dumnezeu care le trimite spre binele tău; precum au făcut şi alţii mulţi, care au avut multe necazuri, şi cu pildele acelora te vei înţelepţi.

Adu-ţi aminte de mult luptătorul Iov cel tare ca diamantul, care a suferit cu atâta răbdare astfel de răni şi pagube, fără a grăi vreun cuvânt greu către Domnul. Încă şi de Proorocul Moise, care nu s-a iuţit cu mânie la multă cârtire a jidovilor nemulţumitori. De prea blândul David, care a pătimit atâtea goniri, ocări şi necinstiri, şi nu s-a mâniat, ca să facă izbândire asupra vrăjmaşilor săi. Şi nu numai acei Sfinţi din Legea veche, dar cu mult mai mult, cei din Harul cel nou, precum zice Sfinţitul Luca, în Faptele Apostolilor: pe când băteau fariseii pe sfinţii Apostoli, ei se bucurau, căci i-a învrednicit Dumnezeu să fie defăimaţi pentru dragostea Lui. Şi iarăşi, mai pe urmă, cu aceeaşi răbdare şi bucurie şi-au vărsat sângele lor, şi au murit Pentru Hristos şi alţi nenumăraţi mucenici. Deci, acestora să te asemeni şi să înduri necazurile cu răbdare, ca să ţi se facă pricină de mântuire. Urăşte mânia, fiindcă ea te face să uiți pe Dumnezeu şi conştiinţa ta.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 101)