Este important deci să învăţăm şi să cunoaştem destul de multe asemenea rugăciuni, pentru ca în momentul respectiv să poţi rosti rugăciunea potrivită. Se pune aşadar problema învăţării pe de rost a unui număr minim de rugăciuni, fie din psalmi, fie din rugăciunile sfinţilor. Fiecare dintre noi este sensibil la anumite pasaje, însemnează acele pasaje care îţi pătrund adânc în inimă, care te mişcă profund, care îţi spun ceva în mod deosebit, care exprimă ceva care ţine deja de experienţa ta, fie că aceasta este o experienţă a păcatului sau una a fericirii dumnezeieşti, ori una a luptei tale împotriva celei dintâi pentru a o dobândi pe cea din urmă, întipăreşte-ţi aceste pasaje în memorie, fiindcă într-o zi în care te vei găsi prăbuşit, atât de deznădăjduit încât orice zvâcnet spontan al sufletului tău este cu neputinţă, când nici măcar o silabă nu va mai ţâşni din inima ta, atunci vei descoperi că tocmai cuvintele rugăciunilor deprinse îţi vor veni în ajutor şi ţi se vor oferi ca un dar dumnezeiesc, ca un dar al Bisericii, ca un dar al sfinţeniei, ajutând neputinţei noastre. Ceea ce înseamnă că ai cu adevărat nevoie de rugăciunile pe care le-ai învăţat şi pe care le-ai făcut parte din tine însuţi.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, traducere de Gheorghe Fedorovici, Editura Sophia, București, 2006, pp. 75-76)