Întrebi despre căsătoria fiului. Dumnezeu binecuvintează! El îşi iubeşte mireasa şi ea, pe cât se vede, îl iubeşte la rândul său. În asta şi stă tăria legăturii căsniciei. Tu spui:

“Nouă nu ne place”, însă nu voi, ci el are de trăit cu soţia. Dacă lui îi place, ce treabă aveţi voi?

Și părinţii trebuie să se bucure de o asemenea însoţire, fiindcă se vede că este bună. Te gândeşti că fiul tău nu o să te ajute. Să ştii că asta NU depinde de căsnicie.

Dacă este om, o să te ajute, oriunde ar trăi, iar dacă nu e bun, ce poţi să-i faci?

Dacă într-un lucru atât de însemnat tu, ca mamă, ai să faci, după inima fiului, toată viaţa lui o să-şi amintească şi o să-ţi răsplătească după putere. Aşa că nu văd nimic rău în această căsătorie. Dumnezeu binecuvintează!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viaţa de familie, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2004, p. 10)