Cu un glas blând și o prezență senină, domnul Ionescu le-a vorbit tinerilor despre „Noii sfinți români: liniștea interioară – o dovadă a sfințeniei lor”. Cuvintele sale, izvorâte dintr-o inimă plină de credință și dintr-o experiență de viață trăită aproape de Dumnezeu și de bunicul său, au adus în sufletele celor prezenți o bucurie adâncă și o chemare la sinceritate, la rugăciune și la prietenie adevărată

„Sfinții nu sunt departe de noi”, a mărturisit el, „ci trăiesc printre oameni, în tăcerea rugăciunii și în pacea inimii. Liniștea lor nu e o fugă de lume, ci o dovadă a iubirii lor pentru lume.”

A vorbit, cu gingășie și înțelepciune, despre puterea rugăciunii, despre frumusețea prieteniei curate și despre valoarea timpului, pe care tinerii trebuie să-l folosească pentru a deveni oameni întregi, luminoși și liberi lăuntric.

Elevii au ascultat cu sufletul deschis, iar apoi au adresat întrebări – semn că întâlnirea aceasta nu a fost doar o conferință, ci o adevărată împărtășire de duh.

Cei prezenți au simțit că, prin Dumitru Horia Ionescu, moștenirea spirituală a Sfântului Dumitru Stăniloae s-a făcut vie, respirând printre bănci, în ochii tinerilor și în liniștea adâncă ce s-a așternut la final.

O zi de lumină, o întâlnire de suflet, o amintire care va rămâne mult timp în inimile tuturor celor care au trăit-o.

Într-un loc precum Seminarul de la Mănăstirea Neamț, unde au învățat, s-au rugat și s-au format generații de slujitori ai Bisericii, asemenea momente vin ca o binecuvântare și o aducere aminte. Aici, în umbra ctitoriilor lui Veniamin Costachi, în duhul rugăciunii marilor părinți nemțeni – Sfântul Ilie Cleopa, Sfântul Paisie Olaru, Ioanichie Bălan – și sub ocrotirea Maicii Domnului, cuvântul despre sfințenie își găsește ecoul firesc.

Vizita nepotului Sfântului Dumitru Stăniloae a fost, astfel, mai mult decât o întâlnire: a fost o întoarcere la rădăcini, o atingere de har și o reașezare în taina liniștii și a iubirii adevărate.