Nici o comoară nu poate înlocui inima de mamă
Pentru o clipă, Ofelia a visat la rochii şi toalete scumpe, la petreceri strălucitoare, la călătorii în străinătate şi la alte lucruri pe care i le-ar fi putut aduce această împrejurare.
Într-o zi, o mamă a primit o scrisoare din partea unei rude. După ce a citit-o, a rămas mult pe gânduri. În cele din urmă, a chemat-o pe fata sa, Ofelia, în vârstă de 15 ani, şi i-a spus:
– Draga mea, mătuşa ta, Carmen, care ştii bine că este în vârstă şi este foarte bogată, mi-a scris că ar vrea să te înfieze. M-a asigurat că la ea vei găsi tot ce te-ar putea face fericită şi orice dorinţă a inimii tale se va împlini.
Pentru o clipă, Ofelia a visat la rochii şi toalete scumpe, la petreceri strălucitoare, la călătorii în străinătate şi la alte lucruri pe care i le-ar fi putut aduce această împrejurare.
Mama sa i-a zis:
– Bineînţeles că acest lucru nu se poate împlini decât cu consimţământul tău. Cu toate că îţi sunt mamă, m-aş simţi vinovată dacă, ţinându-te lângă mine, aş sta în calea fericirii tale.
Pe când rostea aceste cuvinte, vocea mamei a început să tremure, iar din ochi au început să-i curgă lacrimi. Ofelia, văzându-şi mama atât de tristă, a început şi ea să plângă.
– Buna şi scumpa mea mamă! strigă ea, îmbrăţişând-o. Nu duce nici o grijă, pentru că eu nu-mi pot afla fericirea părăsindu-te pe tine. Lacrimile tale mă încredinţează îndeajuns că eu am în inima ta o comoară de bunătate şi iubire, pe care toate avuţiile din lume nu le-ar putea înlocui. Îi voi scrie de îndată mătuşii Carmen că-i sunt recunoscătoare pentru bunăvoinţa ce mi-a arătat-o, însă eu nu pot să-mi părăsesc părinţii.
Când o fericire îndepărtată îţi va străluci înainte,
De lacrimile părinţilor tăi să îţi aduci aminte.
(În căutarea bucuriei, Editura Sophia, București, 2009, p. 102)
Telefoanele mobile – o provocare a tinerei generații
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro