Copiii se vor ridica la așteptările pe care noi le stabilim pentru ei dacă le suntem alături, cu răbdare, de-a lungul procesului. Ca părinte, știu că teama îmi șoptește să stabilesc niște limite foarte restrictive pentru comportamentul copilului meu. Lumea în care trăim pare uneori foarte înspăimântătoare, iar copiii noștri vor face sigur și greșeli. Însă teama noastră, intensitatea emoțiilor, critica sau judecata lor vor submina capacitatea de a învăța. Prezența noastră odihnitoare și receptivă îi va ajuta pe ei să se orienteze și ne va ajuta pe noi să discernem.

Faptul că le lăsăm copiilor, cu firească răbdare, loc și pentru greșeli sau eventuale comportamente nedorite, stabilind în același timp limitele, în mod calm, le transmite că noi ne așteptăm ca ei să ia decizii bune și să aibă un comportament respectuos. Dacă ne e prea frică să le acordăm autonomie sau dacă suntem prea exigenți atunci când greșesc, cum să ne mai așteptăm ca ei să învețe? Desigur, toți părinții mai greșesc, fiind ori prea stricți, ori prea permisivi, sau uneori chiar amândouă deodată, dar suntem capabili să ne adaptăm. Copiii fac greșeli, însă se vor adapta și ei. Obiectivul este să facem acest lucru împreună.

A le acorda copiilor libertăți și responsabilități înseamnă să fii gata să te confrunți și cu eșecuri. Unii părinți reacționează la eșecurile copiilor lor trasând limite mai restrictive. „Uite ce s-a întâmplat ultima oară când ți-am permis să ai puțină libertate”, îi aud pe părinți spunând. A stabili limite adecvate înseamnă să le îngădui copiilor și posibilitatea unui eșec, în timp ce tu rămâi de veghe. Ei nu pot învăța să ia decizii bune dacă nu au libertatea de a greși. Greșelile sau deciziile lor proaste ar putea arăta că e nevoie să trasezi limite mai stricte, dar ar putea și să facă parte din maturizarea lor și să fie singura cale pentru copilul tău ca să dezvolte o gândire judicioasă. (...)

Chiar dacă fiecare este diferit, copii se dezvoltă cel mai bine când părinții au așteptări mari atât în ceea ce privește responsabilitățile, cât și comportamentul lor, însă nu reacționează impulsiv când copiii lor au lupte sau dau greș. Atenție la așteptările reduse în ceea ce privește responsabilitățile pe care copiii trebuie să și le asume când e vorba de activitatea școlară, treburile gospodărești, menținerea unei slujbe sau purtarea de grijă față de frații lor mai mici! Copiii noștri ne vor îndeplini așteptările, indiferent care sunt acestea, deci ridică ștacheta și păstrează-ți calmul când ei se luptă pentru a îndeplini acele așteptări.

(Philip Mamalakis, Principii ortodoxe de creștere a copiilor: educarea lor pentru Împărăția lui Dumnezeu, Editura Sophia, București, 2017, pp. 224-225)

Îți mai recomandăm și: Copiii au nevoie de limite și reguli sănătoase

Gestionează-ți propriile limite, ca să poți gestiona sentimentele și educația copilului tău​