Niciodată să nu spui niciodată...
Știu, este expresia unei culturi care crede în începuturi și riscuri asumate, cea britanică. Știu, e titlul unui hit al Andrei, l-am ascultat sâmbătă noaptea live. Dar trebuie să recunosc că a definit toate aceste zile de ITO 2018 din care ne-a rămas... Duminica. La vremea la care scriu rândurile acestea, tinerii dorm sau dau sms-uri. Scriu pe facebook sau privesc la fotografiile zilei. Unele dintre ele fascinante.
Dimineața, Liturghia în reflecția de lumină a lacului din Muzeul ASTRA. Abia respirau când au intrat pe malul său. O Liturghie a unității Ortodoxiei în care, în orice limbă s-ar fi slujit, înțelegem toți unde suntem în parcursul slujbei. Arabă, greacă, slavonă, poloneză ori cehă, română ori bulgară limba Ortodoxiei e una singură în Liturghie: limba textului cristalizat în aproape 2000 de ani de istorie. Cuvinte calde, prietenii la Altar, preoți din culturi diferite împărtășindu-se din același Potir. Lucru mare. E exercițiul ecumenismului intern, în limitele Ortodoxiei, de care am cam uitat cu gândul mereu la dezvoltarea relațiilor cu Bisericile catolice ori protestante, cu alte religii ori alte lumi. Casa Ortodoxiei s-a întărit astăzi de conștiința că suntem Una, sfântă, sobornicească și apostolică. Dar cum transmiți tinerilor asta? Prin astfel de puneri împreună de dragul prieteniei cu Hristos și între ei. Au modelat lut, au scobit în lemn cruci și rune de identitate, s-au bucurat de liniștea unei după-amiezi cuminți și râvnitoare întru artă populară. Tutori, maeștrii populari. Și ineditul de a-și descoperi prin strigăte de entuziasm casele bunilor lor. Au gustat din satul-clopot, satul universal, prin care trec toate drumurile lumii. Sibiul, prin ei, a devenit mult mai de necuprins.
Seara. În Piața Mare. Ascultând, dansând, scandând. Bucurându-se de simpatia concitadinilor noștri, strânși și ei, cu mic cu mare, la Concert. O voce și un caracter luminos, Andra și o trupă întinerită pe scenă, Compact B. Și o piață cântând cu inima. De sâmbătă seara nu mai pot spune niciodată niciodată. Un plin de lucire în ochii tinerilor ne-a confirmat, celor care au crezut în proiectul ITO 2018 Sibiu, că în Biserică nu e vorba doar despre schimbarea omului ci despre înțelegerea lui și punerea lui în valoare. În locul în care Dumnezeu i-a dat să rodească vocația sa. În colțul acela de intimitate prin care Dumnezeu răscolește conștiința și umple de sens viața. Iar vocația e bucurie celui ce o trăiește, nu poate fi judecată de lipsa noastră de empatie la bucuriile sale. Un fir de aur va pecetlui ITO 2018. Liturghia de Duminică din Catedrală. Sigilând o istorie care nu se va repeta. Luni tot ce am trăit va fi amintire. Irepetabilă. Sau, mai știi, niciodată să nu spui niciodată!
Sursa: tribuna.ro
