- Seara trecută ați ținut o conferință despre Apocalipsă. Ați putea să o rezumați pentru noi?

- Am analizat evenimentele care se întâmplă astăzi ca semne ale sfârsitului si am vorbit despre atitudinea pe care ar trebui să o aibă crestinii față de acest sfârsit. Nu trebuie să numărăm anii, nici să socotim cine este „Împăratul Sudului”, „Împăratul Nordului” și așa mai departe, ci să vedem lucrurile mai profund. Toți Apostolii scriu în epistolele lor că, pentru pregătirea personală, și mă refer aici în primul rând la pregătirea duhovnicească, este esențial să înțelegem că Hristos este aproape. Dacă ne vom afla permanent în această stare de așteptare a lui Hristos Care vine, într-un sens spiritual, la noi, fie în sufletele noastre prin har, fie în momentul morții noastre, atunci întrebarea despre timpul venirii Lui fizice pe pământ la sfârșitul lumii nu ne va mai tulbura atât de mult, încât să ne alăturăm vreunei secte care se duce să astepte ziua aceea pe vreun vârf de munte. Nu cunoaștem nici ziua, nici ceasul; principala prioritate este pregătirea spirituală.

Vremurile noastre, totuși, sunt atât de pline de ceea ce se poate numi evenimente „apocaliptice”, încât ar trebui să fim foarte conștienți de ele. Domnul nostru spune că, deși nu cunoaștem nici ziua, nici ceasul, trebuie să luăm pildă de la sicomor, căci, atunci când înverzește, stim că vara e pe sfârșite. Tot astfel, atunci când aceste lucruri încep să se întâmple, când devine posibil să existe un guvern mondial, când Evanghelia se propovăduiește la toate neamurile, când apar atât de multe curente spirituale amăgitoare – toate acestea sunt semne clare că urmează un eveniment iminent, ceva foarte probabil legat de sfârșitul lumii.

Pentru a ne pregăti duhovnicește pentru acest moment, este foarte folositor să citim despre ceea ce s-a întâmplat cu oamenii în lagărele de concentrare. Asemenea relatări ne arată că, indiferent ce se poate întâmpla – chiar dacă ne-am afla sub stăpânirea lui Antihrist însuși, putem supraviețui, pentru că Îl avem pe Hristos Însuși. Viețile mucenicilor au fost totdeauna o sursă de învățătură și de întărire si există și astăzi oameni care suferă mucenicie și de la care avem de învățat.

(Părintele Serafim Rose, Mai aproape de Dumnezeu, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 22)