În Apocalipsă se vorbește despre slava și cinstea pe care fiecare neam le aduce înaintea Tronului Mielului. Cu ce va veni poporul român în fața lui Hristos? Care este darul specific al acestui neam, deosebit de al altora?

– Când Apocalipsa spune că neamurile vor umbla în lumina cetății luminate de slava lui Dumnezeu și de făclia Mielului (Apocalipsa 21, 23-24), se gândește la acea parte din neamuri care a trăit pe pământ în credința în Hristos. Dar acea parte din fiecare neam va fi luminată de slava Lui în ceea ce are deosebit acel neam de altele.

Cred că partea neamului românesc care va umbla în slava veșnică a lui Dumnezeu va arăta în acea slavă în mod accentuat bunătatea, înțelegerea altora, modestia, cuviința, mila, echilibrul sufletesc care caracterizează în general neamul nostru. Poporul nostru nu e un popor agresiv, dur, arogant, dornic să-și întindă stăpânirea asupra altor neamuri. Nu a făcut caz de un umanism lăudăros, care vrea să se facă văzut, ci de o omenie care înseamnă în primul rând respectul unuia pentru celălalt. El a fost prin aceasta cel mai apropiat de smerenia arătată de Fiul lui Dumnezeu prin întruparea Sa (chenoza). Tot ce a disprețuit mai mult a fost aroganța față de alții și marea încredere în puterile sale. A iubit în mod deosebit comuniunea, căldura relației între om și om și iubirea de străini.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Ne vorbește Părintele Dumitru Stăniloae, vol. I, Editura Episcopiei Romanului, 1993, pp. 127-128)