Sfinții merg dintr-un loc în altul cu o astfel de viteză, încât distanțele se anulează; pentru ei nu există distanțe scurte sau lungi.

Când eram la sanatoriu, era unul, sărmanul, de mulți ani bolnav - Haralambie îi spunea. Se logodise cu o soră medicală din sanatoriu. Pe atunci medicii nu aveau mijloacele necesare pentru vindecarea tuberculozei, şi acela era în primejdie de moarte. Mama lui, copleşită de durere, a mers la o mănăstire a Sfintei Parascheva ca să se roage. În acest timp, bolnavul era la reanimare şi medicii nu o lăsau nici pe logodnica lui să intre la el. La un moment dat, mama lui o sună la telefon și-i spune: ,,Nu fi mâhnită! Sfânta Parascheva mi-a spus că Haralambie se va face bine. Mai mi-a zis și aceasta: Acum mă duc și la Sanatoriul din Lamia, căci și acolo este cineva în primejdie”. În acea clipă bolnavul s-a făcut bine.

După aceasta, sora medicală a sunat la Sanatoriul din Lamia și a aflat că, exact în acea vreme, cineva care era în primejdie de moarte acolo, s-a făcut bine ca prin minune. Cu ce viteză a călătorit Sfânta! Dacă o mașină ar fi mers cu o astfel de viteză, s-ar fi dezintegrat. 

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. VI Despre rugăciune, Editura Evanghelismos, București, 2013, pp. 101-102)