Pe fiii săi duhovniceşti Stareţul îi îndruma în mod diferit. Pentru fiecare om el avea „măsura lui”. Adesea Părintele Nectarie explica: „Nu poţi cere ca musca să facă lucrul albinei, fiecărui om trebuie să-i dai după măsura lui”. Stareţul Nectarie, fiind conducătorul duhovnicesc al omului, nu era şi călăuza lui. El credea în alegerea raţională a omului însuşi: „Eu vă aprind candela, dar de ulei îngrijiţi-vă singuri”.

Părintele avertiza întotdeauna despre marea gradualitate a drumului duhovnicesc; amintea că niciun lucru nu se face deodată, oriunde trebuie răbdare. Monahia Nectaria îşi amintea că Stareţul, în îndrumarea sa duhovnicească, întotdeauna evita extremele în acelaşi timp şi în nevoinţe. Odată ea a cerut binecuvântare să facă în fiecare zi câte o sută de metanii. El i-a permis, dar peste două zile a trimis-o să meargă pe jos cincizeci de verste pentru a se pregăti de Cuminecătură. Pe drum au început să o doară picioarele şi nu a mai fost în stare să facă nicio metanie. De atunci nu i-a mai cerut binecuvântare pentru niciun fel de nevoinţe.

(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 50)