Nu se cuvine creştinului nici să mintă, nici să osândească, nici să se mânie, nici să batjocorească şi nici măcar să şadă împreună cu batjocoritorii; nu trebuie să grăiască în deşert, să spună vreun lucru care nu-i de trebuinţă, să iubească plăcerile, să cârtească împotriva strâmtorării vieţii, să fie obraznic în răspunsuri şi în purtare, să se împrăştie cu ochii, să caute slavă deşartă prin veşminte, să umble după cinstiri, să se încăpăţâneze în nesupunere, să îngăduie soarelui a apune peste mânia sa.

Cel ascultător face ca marea vieţii să rămână lină şi neînviforată. Neascultarea este pricina morţii, iar ascultarea e izvorul vieţii.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 37)