O cale de a ne trezi duhovnicește este să avem lângă noi pe cineva care trăiește în duh. De exemplu, Sfântul meu protector. Îl am pe Sfântul Nicolae, că el tră­iește în Duhul Sfânt și mă rog lui: „Sfinte Nicolae, roagă-te pentru mine!”. Sau îi citesc acatistul. Eu îl am pe Sfântul Siluan. Dacă citesc puțin din cuvintele Sfântului Siluan, ele se rostesc în gândul meu, eu le rostesc, fac lucrarea asta în cugetarea mea și sunt atentă la ea. În felul acesta am ieșit de pe banda de autostradă pe care circulau ăia, știți, care duc la iad, și am intrat pe cea a Duhului Sfânt. Ai mult, în cuvintele Sfântului Siluan fiind Duhul Sfânt, mă lipsesc și eu de El prin ele și trăiesc în El...

Sunt situații în care nu ne putem ruga, în rugăciunea de acasă, nu ne putem aduna la rugăciune. Să apelăm atunci la ajutorul Sfinților noștri. Și, mulțumim lui Dumnezeu, slavă lui Dumnezeu, că avem atâtea cărți acum, cu viețile și cuvintele Sfinților noștri, pline de Duhul încât putem fiecare să ne găsim ajutorul potrivit vârstei și situației noastre. Să avem fiecare, la căpătâiul sau la colțișorul nostru de rugăciune, cărți care ne încălzesc inima. Și veți vedea că acestei încălziri îi urmează o stare duhovnicească de bucurie, nădejde și dor de rugăciune. Atunci să lași cartea de o parte și să te rogi, pentru că Părintele care te-a încălzit te ține de mână și te conduce în rugă­ciune și se va ruga cu tine și Domnul te va umple și pe tine de pacea și de bucuria Lui.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 27-28)