O carte ca o bijuterie a recunoștinței

Poate că dacă am învăța iubirea așa, cum a învățat-o minunata comunitate a lui Padre, plecările noastre s-ar împlini în astfel de cărți de lumină, de încurajare și dragoste. O selecție atentă a textelor, o frumoasă editare și căldura textului propriu-zis recomandă volumul drept unul de atentă grijă pentru memoria unui om care a dăruit enorm înainte de a pleca spre împlinire.

În timp ce scriu aceste rânduri mă năpădesc nu doar amintirile legate de autorul cărții, ci și furia legată de nedreapta dramă a morții-Covid pe care unii o neagă cu superficialitate aproape delicventă rațional. În urmă cu șase luni părăsea lumea aceasta pentru Împărăția lui Dumnezeu pe care a slujit-o cu mare drag Părintele Arhimandrit Varlaam Almăjanu.

Fost student al Facultății noastre, bănățean destins și lider precoce, a strâns din vremea formării sale tineri și proiecte vii, printre cele mai interesante pe care generația sa le-a trăit în studenție. Ne-am însoțit în căutarea și hrănirea săracilor, în ajutorarea tinerilor fără posibilități ori în viața comunitar-academică a studenților. La plecarea din școală s-a simțit lipsa sa. Dar acesta este rostul unei facultăți, ca și al unei familii, să crească oameni care să poarte idealurile dobândite în vremea creșterii în împlinirea lor matură. Părintele s-a împlinit ca Stareț al Mănăstirii Partoș, locul închinovierii și viețuirii Sfântului Iosif, ocrotitorul Timișoarei. Aici a crescut generații de oameni care iubesc Scriptura și o trăiesc, sub nucul din curtea Partoșului, dese ori singurul adăpost de vipia căldurii de câmpia Banatului și de răutatea lumii din jur. A lăsat un proiect de îndeplinit – refacerea mănăstirii – și o comunitate vie. Oamenii acestei comunități au publicat volumul său: Varlaam Almăjanu, Iubirea care ne zidește10 cuvinte către ucenici, vol. I (Ed. Eurostampa, Timișoara, 2021, 201 pg.).

Inspirat de cele mai multe ori de Evanghelia duminicii în care se întâlneau, folosind lecturile sale inspirate și ele din nevoia cotidiană, elegant în slujire și rostire, Părintele Varlaam se face auzit din acest jurnal de lectură a vieții duhovnicești pus la dispoziția noastră de ucenici. O ediție luminoasă, frumos realizată, pretențioasă fără a fi luxoasă. Cine l-a cunoscut personal va simți în ediția aceasta de „cuvinte către ucenici” mult din felul său de a fi, elegant, distins, empatic la eleganța lumii din jur. Sunt cuprinse astfel 10 teme de meditație: Despre cunoașterea lui Dumnezeu precum este (pp. 17-32); Despre bătrânețe și senectute (pp.33-54); Despre educația copiilor (pp.55-73); Despre dialog (pp.73-88); Despre caracter (pp. 89-100) Despre slujirea aproapelui (pp.101- 122); Despre smerenie (pp.123-140); Despre iertare- o privire sinceră din interior (pp.141- 164); Despre minciună (pp.165- 188); Să ținem speranța vie (pp. 189- 200). Cartea dispune de un cuvânt înainte – Varlaam sau Fratele cel care a fugit din lume... (pp. 5-10) care aparține semnatarului picăturii acesteia de carte – și o prefață – File de Epopee (pp. 11- 16) – semnată de Părintele Arhimandrit Simeon Stana, Exarh al Arhiepiscopiei Timișoarei și Stareț al Mănăstirii Partoș.

Poate că dacă am învăța iubirea așa, cum a învățat-o minunata comunitate a lui Padre – că așa îl răsfățau credincioșii pe Părintele Varlaam, așa cum îl răsfățau și pe celălalt bun prieten al meu, stins și el vederii noastre, Părintele Serafim Caia de la Câmpulung Muscel – plecările noastre s-ar împlini în astfel de cărți de lumină, de încurajare și dragoste. O selecție atentă a textelor, o frumoasă editare și căldura textului propriu-zis recomandă volumul drept unul de atentă grijă pentru memoria unui om care a dăruit enorm înainte de a pleca spre împlinire.

 

Sursa: tribuna.ro

De la același autor

Ultimele din categorie