O carte cu faimă rară: „Asceticonul” Avvei Isaia
Asceticonul Avvei Isaia este un ghid duhovnicesc adresat celor ce au îmbrăţişat viaţa solitară. Istoria transmisiei acestui corpus de scrieri ascetico-mistice este complexă, așa cum o atestă diversele versiuni în care ni s-a păstrat.
Din păcate, nu avem încă la îndemână o ediţie corespunzătoare a originalului grecesc. Proiectul iniţiat de Hermann Dörries în anii ʽ60 la Universitatea din Göttingen, care urmărea prima ediţie critică a Asceticonului, nu a dat roade. Textul grecesc a fost publicat la Ierusalim în 1911 de monahul Augustin Iordanitul după un manuscris incomplet din secolul al XVIII-lea. Ediția a 2-a a publicaţiei lui Augustin a apărut la Volos în 1962 sub îngrijirea lui S. Schoinas. Acest text, din păcate foarte nesatisfăcător, a stat la baza traducerii românești a Cuvintelor lui Avva Isaia, publicată de Părintele Dumitru Stăniloae în volumul 12 al Filocaliei. Ulterior, Derwas Chitty a colaţionat ediția monahului Augustin cu manuscrisul Cromwell 14, aflat în Biblioteca Bodleiană, iar transcrierea lui olografă este disponibilă în biblioteca Casei Sfinților Grigorie şi Macrina din Oxford.
Cunoștințele noastre privind textul grecesc al Asceticonului sunt completate de două fragmente de papirus care conţin mici porţiuni din două Cuvinte. Aceste fragmente provin din manuscrise diferite iar unul dintre ele pare să aibă o vechime venerabilă, datând probabil din secolul al VI-lea.
În 1956, Antoine Guillaumont a editat Cuvintele lui Avva Isaia după mai multe manuscrise copte fragmentare. În ceea ce privește versiunea arabă, aceasta a devenit cunoscută grație eforturilor lui Joseph-Marie Sauget, care a identificat şi a publicat o serie de manuscrise aflate în Biblioteca Vaticanului. Victor Arras a editat, la rândul său, ceea ce a supravieţuit din Asceticon în limba etiopiană.
Textul complet al Cuvintelor lui Isaia Pustnicul a devenit cunoscut abia în 1968 datorită publicării de către René Draguet a versiunii siriace. Pe lângă studierea minuțioasă a căilor de transmisie a Asceticonului în siriacă, Draguet a recurs la mai multe manuscrise greceşti până atunci necunoscute, oferind adesea pe coloane paralele textul siriac şi originalul grecesc.
Cuvintele lui Isaia s-au păstrat de asemenea fragmentar in armeană și georgiană. În plus, o traducere sogdiană a unui scurt Cuvânt intitulat „Despre umilinţă”, a fost găsit de arheologii germani într-un manuscris recuperat din ruinele unei mănăstiri nestoriene din oaza Turfan.
Deşi am pomenit aici doar edițiile moderne ale Asceticonului, textul a avut o transmisie neîntreruptă în mănăstirile Răsăritului creştin, inclusiv în cele românești. S-ar părea că Asceticonul Avvei Isaia a fost tălmăcit în româneşte în timpul Sfântului Paisie Velicikovski de către Ieromonahul Ilarion la Mănăstirea Dragomirna.
Toate aceste dovezi textuale stau mărturie că Asceticonul a fost o sursă de inspirație duhovnicească atât pentru monahii ortodocși, cât și pentru cei monofiziți și nestorieni. Puține sunt operele patristice care au beneficiat de o asemenea faimă.
În articolul următor vom vorbi despre un nou manuscris, recent descoperit, al Asceticonului Avvei Isaia.
Fragmente din Filocalia XII, Avva Isaia Pustnicul (recomandarea editorului):
„Multa vorbire” naște lenea și prostia „Vezi şi valoarea altora, când ai părăsit faptele egoiste” „Să nu ne speriem de nici o osteneală și de nici un necaz” „Dacă cineva a cunoscut iubirea, acela a cunoscut ce este ura”
