Nu de puține ori aud că Biserica Ortodoxă ar trebui...reformată. E ca și cum o astfel de gândire nu ar fi existat nicicum în cadrul teologiei liturgice sau ca și cum liturgicul ortodox nu ar înregistra nici o  dinamică, nici o restaurare de ritm ori conținut. O lucrare, publicată la noi în 2019, poate lămuri despre ce este vorba în acest context interogativ. A apărut în traducerea lui Cezar Login, Thomas Pott, Reforma liturgică bizantină- studiul fenomenului evoluției intenționate a liturghiei bizantine (Ed.  Renașterea, Cluj-Napoca, 2019, 299 pg.). Autorul (n. 1967) este cunoscut specialiștilor în teologie liturgică -liturgiștilor, cum se numesc ei- dar și teologilor în general ca fiind un excelent specialist în liturgica bizantină, asupra căruia ași obținut un titlu de doctor în teologie la Institutul Pontifical Oriental de la Roma. Olandez (născut la Hilversun), retras între benedictinii de la cunoscuta Mănăstire de la Chevetogne (Belgia)- unde am avut onoarea să-i audiez un seminar în urmă cu ani buni- studiază la Universitatea Catolică din Leuven și apoi la Institutul de Studii Teologice din Bruxelles, finalizând, cum am arătat, cu un doctorat la Roma. Conducătorul lucrării sale a fost cunoscutul Robert Taft (1932-2018)- care semnează Prefața generală a cărții (pp. 11-13). Vicepreședinte al Societății de Liturgică Orientală, Părintele Thomas Pott desfășoară o prodigioasă activitate și în cadrul Comisiei mixte internaționale de dialog teologic între Biserica ortodoxă și cea catolică. Predă la Institutul Pontifical Oriental și la Ateneul Pontifical Sant’Anselmo la Roma.

Volumul românesc este precedat de Prafața (la ediția românească) semnată de Părintele Viorel Sava, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Iași, un eminent liturgist român, cunoscător foarte bun al vieții și activității autorului (pp. 15-24). O Notă privind ediția românească, semnată de laboriosul traducător, Cezar Login, ne-aduce mai aproape universul nașterii acestui volum și în limba română, după ce a văzut o serie de traduceri: în 2010, la Editura Teologic „St. Vladimir” din New York, traducere realizată de Paul Mayendorf sau aceea în italiană, a lui Stefano Parenti, apărută între timp. Traducerea din limba franceză a lui Cezar Longin este adusă la zi, cu actualizarea studiilor autorului și a celor folosite drept suport al cercetării. Munca traducătorului-editor este remarcabilă și prin aceea că la sfârșitul volumului ne propune adaugă un index scripturistic , unul de nume și tematic, precum și o listă actualizată a lucrărilor autorului (până în iulie 2019, pp. 283- 289). Insist asupra acestor amănunte pentru a înțelege căldura receptării acestui volum în ambientul celor care cunoșteau deja efortul de cercetare al acestuia. Bibliografia și abrevierile (pp. 27- 34) dovedesc, încă o dată, seriozitatea unei abordări de cercetare în domeniul, dinamic, alert, al liturgicului ortodox. Propunerea sa cuprinde o serie de teme care sunt, în limita cercetării, deschideri de sens în cercetarea actuală: Introducere (pp. 35-42);  Partea I. Reforma Liturgică: concept și taxonomanie: Capitolul 1. Reforma: 1. Ideea de reformă: orientări conceptuale: 1. Noțiunea de înnoire (a. Ideile de „înnoire cosmologică”; b. Ideile de „înnoire vitalistă”; c. Ideile de „înnoire perfecționistă”); 2. Definiția de lucru a ideii de „reformă” (pp. 43-47); II. Terminologia folosită pentru a exprima ideea de reformă (pp. 50-53); III. Reforma- modalitate de dezvoltare în Biserică (pp. 54-58); Capitolul 2. Reforma liturgică: Reflecțiile unor autori. Stadiul actual al problematicii (1. Cipriano Vagaggini; 2. Conciliul Vatican II: Constituția „Sacrosanctum Concilium” și decretul „Orientalum Ecclesiarum”; Angelus A. Hausling; Rene Bornet; Reforma Dumnezeieștii Liturghii din Biserica Greco-Catolică Melchită; Emilianos Timisadis; Ene Braniște; Alexander Schmemann; Robert Taft; Concluzie: Definiție de lucru a reformai liturgice) (pp. 59-104); Capitolul 3. Taxonomia reformei liturgice: Fenomene relevante ale conceptului de „reformă liturgică”: Fenomene relevante ale conceptului de „reformă liturgică”: I. Perspectiva istorică: clasificarea reformei liturgice în categorii de responsabilitate  ( 1. Primul nivel de responsabilitate: inițierea; 2. Al doilea nivel de responsabilitate: reașezarea liturghiei în locul său autentic în viața Bisericii și a fiecărui credincios; 3. Al treilea nivel de responsabilitate: adaptarea și restaurarea); II. Punctul de vedere al teologiei liturgice; Concluziile primei părți (pp. 105-132); Partea a II-a. Paradigme istorice ale reformei liturgice bizantine: Capitolul 4: Reformă monastică și evoluția liturgică: reforma studită: I. Inspirația reformei monastice: Sfântul Teodor Studitul și mediul său (pp. 136-138); II. Geneza și caracteristicile tradiției liturgice studite (1. Izvoarele; 2. Tradiția liturgică a Sfântului Teodor Studitul și problema reformei; 3. Caracteristicile tradiției liturgice timpurii- a execuția muzicală, b. Elemente evhologice; c. Liturghia Darurilor Înaintesfințite; d.Suprimarea Ceasurilor mici; e. Imnografia; f. Iconodulia; III. Intenția reformei liturgice studite conforma catehezelor Sfântului Teodor; Concluzie) (pp. 133-166); Capitolul 5. Raportul dintre evoluția spontană și evoluția intenționată în formarea Triduumului pascal bizantin : I. Cadrul istoric în care au evoluat celebrările Marii Vineri și ale Paștilor: 1. Istoria celor două cetăți: orașul devine pustie (a. Ierusalimul; b .Constantinopolul); II. Analiza dezvoltării a trei elemente din liturghia Marii Vineri și de la Paști: 1. „Crearea” seriei celor unsprezece/ doisprezece Evanghelii pentru Utreniei din Marea Vineri; 2. Suprimarea sau dispariția Liturghiei Darurilor Înaintesfințite din cadrul Vecerniei Marii Vineri; 3. Evoluția „intermezzoului” dintre Privegherea Pascală și Utrenia pascală; Concluzie (pp. 167-208); Capitolul 6. Ritul prothesisuluiși întreruperea evoluției sale: I. Evoluția istorică a ritualului prothesisului (1. Etapa întâi. Rugăciunea prothesisului secolul al VII-lea; 2. Etapa a doua: copia (sulița); înainte de anul 730; 3. Etapa a treia: după iconoclasm: a. Pregătirea Agnețului și a Potirului; ritualul cădirii; b. Multiplicarea miridelor; c. Repartizarea miridelor în categorii ale ierarhiei cerești); II. Principiile dezvoltării ritualului prothesisului: 1. Dialectica dintre ritual și orizontul său de înțelegere simbolică; 2. Un ritual ascuns; 3. Îndrumările. Concluzii (pp. 209- 240). Capitolul 7. Reformele secolului al XVII-lea din „periferia liturgică slavă”: rutenii catolici, mitropolitul Petru Movilă și Patriarhul Nikon: I. Problema liturgică în primul secol după Unirea de la  Brest- Litovsk: 1. Condițiile liturgice prealabile unirii; 2. O mișcare de reformă liturgică și cele trei motive ale sale (a. Grija pentru ordine; b. Dorința înnoirii spirituale; c. Preocuparea de nu scandaliza ortodocșii și de a nu displace latinilor) 3. Motivațiile și rațiunile subiacente; II. Reforma liturgică a mitropolitului Petru Movilă (1. Contextul politic și bisericesc; 2. Opera de reformă a mitropolitului Petru Movilă; 3. Evaluarea reformei liturgice); III. Reforma liturgică a patriarhului Nikon:  1. Ideea reformei și realizarea sa (a. Ideea reformei și țarul Alexei; b. Rolul patriarhului Nikon); 2. Reforma și autojustificarea sa. Concluzie (pp. 241-270). Concluziile Părții a doua (271-278) și Concluzii Generale (pp. 279-282).

Dincolo de cuprinsul cărții, conținutul provoacă și crește nu doar în informație ci și în viziunea din interior a liturgicului ortodox și a formei sale de dinamizare a tradiției.

Sursa: Tribuna.ro