Prin anii ’90, la invitația ASCOR, străbătea România un om fascinant: Părintele Mina Dobzeu. Se știa că este cel care l-a botezat pe Părintele Nicolae Steinhardt în vremea pușcăriei, în apa viermănoasă a neiertătoarei ideologii comuniste. Mina Dobzeu, omul, cu totul remarcabil. Liniștit, isteț, cu aura aceea a supraviețuitorului din lagărul de exterminare care a fost România pentru mulți dintre monahii și creștinii pe care îi vedem și astăzi puși la colț de gardienii noii ordini ideologice. Vorbea cuminte, fără ifose, ca un monah ieșit din chilie să bucure tinerii țării. Dăruia câteva volume în care vorbea, simplu și concis, despre Rugăciunea inimii pe care o propovăduia cu smerenie. De când Preasfințitul Părinte Ignatie a ajuns Episcop la Huși l-a înconjurat cu dragoste pe Bătrânul care își aflase acolo, lângă Catedrala slujirii arhierești, cuibul de odihnă binemeritată după o viață de asumare a Împărăției lui Dumnezeu.

Un volum care vede lumina tiparului în aceste zile m-a obligat la această scurtă deschidere. În Colecția „Din trecutul Episcopiei Hușilor” (4) a apărut sub editarea lui Adrian Nicolae Petcu, Pr. Nicolae Cătălin Luchian și a Mariei Buțcu lucrarea Părintele Mina Dobzeu – duhovnicul Hușilor. Documente (1946- 2011) (Ed. Horeb, Huși, 2021, 614 p. + XXXV planșee și fotografii). După o inspirată prefață a PS Ignatie – Părintele Mina Dobzeu – un om flacără (pp. 7-12) și un excelent studiu introductiv al cercetătorului Adrian Nicolae Petcu (pp. 13- 71) avem puse la dispoziție 333 documente (Lista lor, pp. 79-101) care cuprind semnele existenței Părintelui Mina din 20 iunie 1946 – o copie de absolvire a Școlii de Cântăreți din Caransebeș – până în 2011 – fragmente memorialistice rostite de Avvă în diferite ocazii.

Pentru aceia care insistă pe dreptăți sociale și drepturi ale omului merită să revadă modul în care, sub aceeași dioptrie a lecturii legii și socialului, comunismul de stat a subminat libertatea umană, a arestat și chinuit creștini. Bătrânul Părinte Mina Dobzeu a murit bucurându-se de dragoste și respect, PS Ignatie iubindu-l ca pe un adevărat semn al Libertății autentice în Hristos.

Cred că volumul acesta document și documentat poate oferi un îndemn și o motivație tinerilor cercetători români să readucă între coperți de carte ceea ce, altădată, în coperți de dosar de urmărire și nu numai, se constituia în argument întemnițării, umilirii și terorizării oamenilor-Libertății. Dincolo de emoția lecturii, conformitatea cu istoria și acordul cu Duhul Sfânt care înnoiește totul întru iertarea lui Hristos face din acest volum o mărturie fără sfârșit.

Sursa: tribuna.ro