Așteptam de foarte mult timp o lucrare de sinteză pe Praznicele maicii Domnului din nevoia, reală, de a sistematiza cultura aceasta numită – poate prea tehnic –, teologie marianică sau mariologie. De aceea o lucrare apărută nu de foarte mult timp mi-a oferit bucuria unei lecturi extrem de frumoase și bine documentate: Ierotheos, Mitropolit al Nafpaktosului, Praznicele Maicii Domnului- o perspectivă istorică și teologică (Editura Bonifaciu, Bacău, 2019, 606 pg.).

Traducerea din limba greacă a fost realizată de Mănăstirea Diaconești și tatiana Petrache și beneficiază de o adaptare excelentă la izvoarele românești ale citărilor autorului. Cartea este o lucrare de mare emoție- poate și pornind de la ideea, consemnată de autor în Prologul la ediția în limba română, chiar iubește România – și pune la dispoziția celor care încearcă să-și „învețe” credința o frumoasă „poveste” teo-dogmatică a prezenței Maicii Domnului în lume. Dintâi o Introducere (pp. 23-32) ne pune în atenție metodologia realizării lucrării, una obișnuită în cercetarea teologică: lectura textelor liturgice, patristice și exegetice propriu-zise. De aceea capitolele abundă în argumentare, o argumentare topită în textul cărții, sesizabilă doar de cei care sunt participanți la liturgicul sărbătorii. Linii de forță desprinse din materialul primar se îmbogățesc cu  o mare deschidere spre cunoașterea dăruită de bogăția exegezei patristice. Cine este obișnuit cu Scrierile Mitropolitului Ierotheos știe atenția la context și la dezvoltarea în perspectivă istorică a textualității, linia unei liturgici comparate impunându-se cu foarte mare  acrivie și cu o naturalețe a gândirii de reținut. Am să rețin pentru cititor obișnuitul „desfășurător” al cuprinsului lucrării: Partea întâi: Zămislirea Sfintei Ana, Maica Născătoarei de Dumnezeu (pp. 33-65); Partea a doua: Nașterea Maicii Domnului (pp. 67-120); Partea a treia: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (pp. 123-180); Partea a patra: Buna Vestire a Maicii Domnului (pp. 181-362); Partea a cincea. Maica Domnului în Noul Testament (pp. 363-412); Partea a șasea. Adormirea Maicii Domnului (pp. 413- 593). Textul final, În loc de Epilog – „O femeie înveșmântată cu soarele” (pp. 595-600), pare în fapt o deschidere spre o altă asumare a cercetării, aceea a căutării și aflării Maicii Domnului prin rugăciune și părtășie.

Fiecare parte ce am prezentat pe scurt, vă asigur, are o bogăție de subcapitole, tot atâtea trepte de adâncire în cunoașterea praznicelor Maicii Domnului, o cunoaștere ce cheamă sufletul nostru spre asceză cumpănită și adânc de înțelepciune a rugăciunii ca atare. Textele cuprinse în volum îmbie spre rugăciune și liniștire, adânc pe adânc chemând. La vremea de tulburare de acum, un minunat liman de alinare și lumină. Ediția, așa cum ne-au dăruit-o editorii, se înscrie printre monumentele de respect ale mărturiei ortodoxe. Un izvor inestimabil al bucuriei cunoașterii Maicii ce a născut Bucuria.

Sursa: Tribuna.ro