Gândul minunat de a avea o icoană pentru altarul de vară al Schitului Pocrov a fost împlinit prin venirea Maicii Domnului în „Poiana Raiului” sub chipul acestei icoane care este foarte îndrăgită de către credincioșii români.

„Maica Domnului, în milostivirea sa, a rânduit ca Icoana făcătoare de minununi Prodromița să fie, alături de alte odoare sfinte, ocrotitoare a Schitului Pocrov. Împlinirea acestei lucrări dar și a celorlalte care se  săvârșesc cu pași mici s-au făcut cu sprijinul unor copilași ai Maicii Domnului, care tot timpul sunt foarte prezenți alături de acest locas de rugăciune și care prin jertfa lor, prin căldura lor înfrumusețează Schitul Pocrov, lucrare pe care a început-o Sfântul Pahomie și care este continuată și astăzi cu multă răbdare, cu multe încercări dar și cu mult ajutor de sus”, a transmis egumenul Schitului Pocrov, Protos. Ambrozie Ghinescu.

O icoană „nefăcută de mână omenească”

În anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, cuvioșii Nifon și Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, așa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cei doi monahi l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, cu care s-au învoit să zugrăvească icoana după modelul dat de ei. Iconarul a primit ca îndatorire să lucreze la icoană cu post, adică nemâncând, nici bând până la sfârșitul lucrului din fiecare zi.

Pictorul a început lucrarea, iar în câtva timp a terminat de pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei. Dar, când a ajuns să picteze Sfintele Fețe ale Maicii Domnului și Domnului Hristos, nu izbutea nicidecum să le înfățișeze după cuviință. Mâhnit, iconarul a încetat a mai lucra, apoi a acoperit cu o pânză icoana, a încuiat atelierul și s-a retras în camera sa, nepricepând ce va să fie lucrul acesta căci, silindu-se, mai mult le-a stricat, ca și cum și-ar fi uitat meșteșugul.

În dimineața următoare însă, a descoperit icoana desăvârșit pictată, cu fețele luminoase și pline de dumnezeiesc har, fără să înțeleagă cum se petrecuse lucrarea. Minunea aceasta s-a întâmplat în noaptea de 27 spre 28 iunie.