Schitul Prodromu – Aşezăminte româneşti din Muntele Athos

 

Schitul Prodromu (adică al Înaintemergătorului) este cel mai cunoscut loc de nevoinţă al monahilor români din Sfântul Munte Athos. Aşezământul se află la capătul răsăritean al peninsulei Athos, în zona pusnicească numită Vigla, între Marea Egee, la răsărit, şi vârful Athonului, la apus.

Pe la anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, ce se nevoia mai sus de Marea Lavră, pe dealul ce se numeşte Palama, a avut o vedenie minunată într-o noapte: „Ieşind din chilie şi stând la rugăciune, văzu în partea dinspre răsărit, la locul ce se numeşte Viglă, o doamnă şezând pe un tron precum cele împărăteşti, înconjurată de îngeri şi sfinţi, care tămâiau împrejur, cântând şi închinându-se Împărătesei a toate. Şi întrebând cuviosul Marcu pe Sfântul Grigorie, stareţul sau, ce va fi însemnând oare aceasta, i s-a tâlcuit că Maica Domnului voieşte ca în timpurile mai de pe urmă să se ridice în acele părţi un locaş dumnezeiesc, spre slava Sfinţiei sale”[1]. Pe locul acesta se află astăzi schitul românesc Prodromu.

Încă din secolul al XIV-lea, aici au sihăstrit călugări români. În a doua jumătate a secolului al VIII-lea, în peşterile de aici se nevoiau vreo zece sihaştri din Ţările Române, care şi-au construit câteva colibe şi o mică biserică de piatră având hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”. La începutul secolului al XIX-lea, aşezământul se numea Chilia Sfântului Ioan Botezătorul, Chilia Românească de la Vigla Ianicopoli sau, mai apoi, Chilia Prodromu (Înaintemergătorul).

În anul 1820, pe când vlădica Veniamin Costachi era mitropolit al Moldovei, vechiul loc de nevoinţă al monahilor români a fost ridicat la rangul de schit. Represiunile turcilor de după Revoluţia Greacă din 1821 au făcut ca vieţuitorii să se risipească, iar biserica şi chiliile să ajungă în ruină după 20 de ani de la înfiinţarea aşezământului.

Refacerea schitului Prodromu s-a făcut între anii 1852-1866, de către ieroschimonahii Nifon şi Nectarie. Aceştia erau de metanie de la mănăstirea nemţeană Horaiţa. Cu ajutoare aduse din ţară, ei au ridicat noua biserică şi trei corpuri de chilii. Sfinţirea bisericii cu hramul Botezul Domnului s-a făcut în anul 1860 de către arhiereul român Isaia Vicol, episcop de Roman. Primul stareţ al schitului a fost chiar ctitorul schitului – părintele Nifon Ionescu –, care a adunat în jurul său 60 de ucenici.

Ctitoria schitului a fost recunoscută prin hrisoavele domneşti semnate de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei, în data de 7 iulie 1853 şi de Carol I al României, în data de 19 iulie 1871.

Cel mai de preţ odor al Schitului Prodromu este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Prodromiţa, a cărei prăznuire se face pe 12 iulie. Deşi icoana este atribuită iconarului român Iordache Nicolau din Iaşi, chipul Maicii Domnului şi al pruncului Iisus au fost zugrăvite în urma unei minuni. Îmbrăcată în argint, icoana Maicii Domnului este așezată în biserica mare a schitului dinaintea catapetesmei, în partea stângă. De-a lungul timpului, au fost consemnate numeroase minuni datorate icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa”.

La Schitul Prodromu se mai află și alte icoane făcătoare de minuni. Icoana Maicii Domnului „Apărătoarea de foc” a scăpat de multe ori schitul de incendiu. În fiecare an se face agheasmă și procesiune cu această sfântă icoană. În vistieria schitului se mai află şi icoana Maicii Domnului „Înainte Vestitoarea”, apoi icoana Maicii Domnului „Ctitoriţa”. În vechiul Paraclis al schitului cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul” se găsesc icoana Sfintei Treimi și icoana Sfântului Ioan Botezătorul, ce a fost îmbrăcată în argint în anul 1853 de către Grigorie Al. Ghica, domnitorul Moldovei.

Dintre sfintele moaște care se află în biserica schitului amintim pe cele de la: Sfinții Ierarhi Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul și Modest, Patriarhul Ierusalimului, Sfântul Apostol Matei, Sfânta Mare Muceniță Varvara, Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia, Sfântul Mucenic Trifon, Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian și Cuviosul Antipa de la Calapodești.

În prezent, în acest sfânt locaș se nevoiesc 25 de călugări români, iar egumenul schitului este preacuviosul Ieromonah Atanasie (Floroiu), care urmează venerabilului protosinghel Petroniu (Tănase).

Schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos – galerie foto

[1]schimonahul Irinarh Şiman, Istoria Mănăstirilor Athonite

De la același autor

Ultimele din categorie