O inimă lipsită de înţelepciune este de asemenea bolnavă. Vorbind despre închinătorii la idoli, care preamăreau chipurile materiale mai presus decât pe Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel afirma că aceştia „s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea neînţelegătoare s-a întunecat" (Romani 1, 21).

Şi părăsirea căilor drepte este tot o boală a inimii. Inima care face voia celui rău nu e o inimă dreaptă, întrucât ea nu poate lucra dreptatea decât atunci când se află în starea sa firească - adică atunci când este sălaşul lui Dumnezeu. Pe Simon Magul, care dorea să cumpere cu bani harul lui Dumnezeu, Sfântul Petru îl admonesta în felul următor: „Tu n-ai parte, nici moştenire la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu" (Fapte 8, 21).

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, p. 200)