O minune cu Sfânta Parascheva istorisită de Alexandru C. Cuza
Sicriul de argint în care se afla un alt sicriu de lemn de chiparos au ars amândouă, iar sfânta a căzut la pământ şi nu numai că nu a ars, dar nici nu s-au topit măcar peceţile de ceară care pecetluiesc moaştele încă de la Vasile Lupu.
31 decembrie 1888
În ziua de Sfântul Ştefan (27 decembrie - n.n.) a ars sicriul şi estrada pe care se afla Sfânta Parascheva în paraclisul din faţa bisericii Trei Ierarhi. Iată forma sciriului şi a estradei de scânduri pe care şedea:
Sicriul de argint în care se afla un alt sicriu de lemn de chiparos au ars amândouă, iar sfânta a căzut la pământ şi nu numai că nu a ars, dar nici nu s-au topit măcar peceţile de ceară care pecetluiesc moaştele încă de la Vasile Lupu. Când a prins de veste dascălul bisericii, sfânta era înconjurată de jăratec, un policandru care era la oarecare depărtare se năruise, astfel că braţele lui atârnau pe jos, iar sfânta era întreagă, numai un colţ al saltelei de bumbac pe care este pusă se aprinsese. Cauza incendiului nu se cunoaşte, dar spun unii necrezători că focul a fost pus şi că mobilul era furtul. (Alexandru C. Cuza)
(Însemnări din viaţă şi documente omeneşti, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2011, pp.39-40)
„O consider pe Sfânta Parascheva ca pe o rudă, ca pe cineva la care mă duc și aflu pace și iubire”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro