sfințenie
 

Important este ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu

Iată, de exemplu, o floare a câmpului: dimineaţa roua pluteşte în aer, iar floarea, dacă îşi deschide cupa, primeşte roua, dar dacă nu şi-o deschide, nu o primeşte. Roua există şi este gata să roureze, important fiind ca sufletul omului, asemenea unei flori, să se deschidă către Dumnezeu. Dacă se deschide, întâlnirea dintre Dumnezeu şi om, prin rugăciune, prin contemplaţia mistică şi prin trăirea adâncă, duhovnicească are loc şi devine un unicat în viaţa omului.

Harismele Sfântului Cuvios Paisie ‒ daruri pentru toți credincioșii

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul (1924-1994) este un nume care, numai rostit fiind, aduce bucurie și mângâiere. După o viață de nevoință, de dragoste pentru Dumnezeu și aproapele, Părintele Paisie Aghioritul a fost trecut oficial în rândul sfinților, prin demersul Patriarhiei Ecumenice, în ședința Sfântului Sinod din ziua de 13 ianuarie 2015.

Lucrătorii de minuni – o categorie specială de „angajați” care au grijă de noi

Pentru că în engleză „worker” semnifică lucrător, muncitor, am avut deodată imaginea unor oameni care, odată sfințiți ca urmare a vieții lor pe pământ, au fost „avansați” să lucreze într-un alt departament: cel al rugătorilor pentru cei nesfințiți încă.

Cum se nevoia Sfântul Paisie Aghioritul la Coliba Cinstitei Cruci

În această colibă săracă din Kapsala se nevoia stareţul „în groapa cea mai de jos”, dar cu petrecere înaltă, cu rugăciune neîncetată, singur cu Singurul Dumnezeu şi hrănit cu harul Său.

Viața și harismele Sfântului Porfirie Kafsokalivitul, relatate de Mitropolitul Hierotheos Vlachos, care l-a cunoscut și l-a iubit

Cred că pe Cuviosul Porfirie Kafsokalivitul se cuvine să îl înțelegem după criterii teologice, anume ca unul care s-a făcut părtaș lucrării curăţitoare, luminătoare şi îndumnezeitoare a lui Dumnezeu, în acord cu întreaga Tradiţie a Bisericii, care este premisa fundamentală a îndumnezeirii omului. Oricine vrea să îl înțeleagă pe Cuviosul Porfirie prin sentimentalisme şi din perspectiva unei iubiri fără discernământ față de toţi, în afara premiselor ascetice ale adevăratei iubiri, greșește. Astfel, şi în cazul Cuviosului Porfirie putem să identificăm premisele reale ale sfinţeniei, care constituie esenţa Teologiei Ortodoxe şi a Tradiţiei Ortodoxe.
53 fotografii

(Foto) Mănăstirea Vatoped şi împrejurimile sale

Foto: Pr. Silviu Cluci
Întemeiată încă din timpul Sfântului Constantin cel Mare, Mănăstirea Vatoped a fost distrusă şi refăcută de mai multe ori, de-a lungul istoriei. După incendierea ei de către piraţii arabi, la începutul veacului al X-lea, este refăcută de trei nobili bizantini trimişi aici de către Sfântul Atanasie Athonitul, astfel că prima atestare documentară o avem de la 985, când apare semnătura stareţului Mănăstirii Vatoped într-un document al protosului Sfântului Munte. Din acea vreme şi până astăzi, Lavra Vatopedului ocupă al doilea loc în ierarhia mănăstirilor athonite, după Mănăstirea Marea Lavră.

Cine sunt nebunii pentru Hristos și cei fericiți?

Nebunii pentru Hristos nu înseamnă nimic în fața oamenilor, dar sunt mari pentru Domnul. Fericiți sunt cei mulțumiți cu orice, care nu cârtesc, nu deznădăjduiesc; adică cei sfinți.

Biserica Maicii Domnului „Kazanskaia”, de la Mănăstirea Muntele din Ein Karem

În această biserică este aşezată spre închinare icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Kazan, pictată în secolul al XX-lea de monahia Serghia de la Mănăstirea Muntele.

Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de griji

Mântuitorul a zis: „Cine dintre voi poate, îngrijorându-se, să adauge staturii sale un cot?”. Aşadar, cu deplină încredere în Făcătorul nostru să săvârşim lucrarea dată nouă şi să nu ne îngrijim de tot ce va veni şi de tot ce poate veni. Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de grijă.

Schitul athonit „Sfânta Ana”

Aflat pe teritoriul Mănăstirii Marea Lavră, Schitul „Sfânta Ana” nu este numai cel mai mare, ci totodată şi cel mai vechi schit din Sfântul Munte. Aşezământul este renumit atât pentru frumuseţea locului, cât şi pentru aşezarea chiliilor, care sunt ca nişte cuiburi de păsări agăţate pe panta Muntelui.

Pagini