Cu toţii am citit sau auzit despre politica supremaţiei ariene, promovată de Hitler, şi dezvoltată sincretic pe un schelet filosofic cu elemente mitologice de Walhala trecând prin profetismul anti-creştin al lui Nietzsche şi prin gloria pan-germanică romantică a lui Wagner. În manifestul său ideologic, „Mein Kampf”, călăul Europei (unul dintre ei) grefa pe viitorul continentului o pseudo-revoluţie anti-semită, în care rasa ariană trebuie protejată, iar evreii, ţiganii şi homosexualii trebuie ucişi. Dacă printr-o tragedie a istoriei, Hitler ar fi câştigat războiul, acest deziderat s-ar fi împlinit într-un mod mult mai devastator decât s-a realizat deja în lagăre de concentrare, exoduri masive, foamete şi ucidere în masă.

Viitorul imaginat de nazişti, de care s-a ales praful, prevedea o societate aşa zis perfectă, în care cei mai slabi, bolnavi, cu handicap, erau eliminaţi încă de la naştere sau înainte de ea. O societate de roboţi blonzi, înalţi, fără bine şi rău, fără majore diferenţe de inteligenţă. Însă motivaţia infernală din spatele acesteia este evidentă pentru omul duhovnicesc. Această societate este realizată prin crimă, moarte, ucidere, selecţie genetică, adică transformă umanitatea într-o grupare de victime şi călăi, cale sigură spre iadul cel veşnic. Nu există frumuseţe fără urâţenie, nu există inteligenţă fără ignoranţă etc.

Recent, artizanul tuturor uciderilor din univers a născocit alte falii în structura de nemurire a lumii. Acum a devenit pasionat de tehnologie avansată, de gadget-uri curioase, magistru al imaginii care omoară sau convertorul naturii în plăceri de tip animalic: a mâncării, reproducerii şi stăpânirii. Una dintre metodele folosite de el pentru a suprima vieţi umane iubite în mod infinit de Dumnezeu şi a cufunda în bezna uciderii alte vieţi, la fel de iubite, este testarea prenatală a AND-ului unui bebeluş nenăscut. În ultimul an s-a înregistrat un progres considerabil al acestor metode, care nu sunt desigur teste de diagnostic, ci doar raportează o anume probabilitate.

Există peste ocean câteva companii care fac miliarde de dolari cu testările acestea, prin care spun dacă este posibil sau probabil ca un copil să se nască cu Sindromul Down. Astfel, „copiii defectivi” după cum sunt numiţi la măcelăriile medicale menţionate sunt cel mai probabil ucişi prin avort, deoarece părinţii nu doresc să aibă un copil cu acest sindrom.

Sindromul Down este de fapt prezenţa trisomiei cromozomului 21, care determină o anume întârziere în activitatea mentală plus o sumă de caracteristici fizice specifice. Însă ceea ce este important, este că aceşti oameni, născuţi cu Down, trăiesc în rai, printr-o nevinovăţie şi bucurie pură specifică pruncilor. De asemenea, cu o educaţie sănătoasă, se pot integra în societate şi pot urma şcoli, chiar şi universitate.

Oare un copil cu sindrom Down trebuie pur şi simplu ucis, chiar dacă se naşte aşa fără nicio vină? Oare în locul Crucii de a purta şi educa un copil cu nevoi speciale trebuie să îţi asumi o crimă cumplită ale cărei efecte nu se vor şterge în veac? Ceea ce este şi mai grav este numărul mare de copii ucişi care de fapt nu au acest sindrom, iar testele îi condamnă la moarte.

În lumea animalelor cei slabi pot fi lăsaţi să moară de foame sau se privează singuri de hrană sau adăpost. Însă tocmai ceea ce defineşte umanitatea în mod fundamental este iubirea responsabilă de semeni, ajutorul pe care-l oferi celui neputincios, compasiunea pentru sufletul celuilalt, intuiţia salvatoare şi proiectul pe termen lung care vizează veşnicia. Omul nu este (sau mai bine zis nu trebuie să fie) o creatură imediată, stupidă, obsedată de hrană şi reproducere, ahtiată de a fi şef de cârd, haită, stol, turmă, cireadă.

Testele de scanare a ADN-ului arată doar câteva condiţii genetice favorizante. De aici până la milioanele de crime care condamnă umanitatea la iad este drum lung. Nimic bun pe lumea asta nu s-a făcut fără stăruinţă, nevoinţă şi suferinţă. Orice copil este nemuritor şi dă seamă de viaţa lui şi a semenilor la judecată.

Odată mă aflam în Egipt, într-un pelerinaj pe la marile mănăstiri copte născătoare de sfinţi. Acolo mulţi dintre călugări sunt viitori martiri, vizaţi deja de maşinăria infernală a islamiştilor salafiţi. Într-un dialog cu un profesor musulman egiptean, din vorbă în vorbă, am întrebat care este procentul de infidelitate a femeilor căsătorite în Egipt. Profesorul a început o tiradă pseudo-anglofonă despre corupţia occidentului, despre valorile distructive ale civilităţii europene etc. Apoi a adăugat: la noi procentul de femei care îşi înşeală soţii este de 0,0001%. M-am crucit. Şi apoi, după câteva guri de aer, am spus: Aici trebuie să fie raiul pe pământ.  În Europa procentul sare de 25% într-o viaţă.

Mai peste câteva zile am aflat că pedeapsa pentru infidelitate, chiar vizuală sau intenţională, este uciderea, pe care o face soţul gelos, iar dacă nu el, familia femeii vine şi ucide. Poliţia inventează motivaţii absurde: una dintre ele era că o femeie s-a lovit de tocul uşii, deşi ea era înjunghiată în gât. Totul se muşamalizează şi „viaţa” merge mai departe. Apoi, un procent covârşitor (peste 80%) de femei egiptene sunt circumcise, adică mutilate în copilărie, ceea ce distruge orice plăcere sau motivaţie a ei. Femeile, socotite nişte sclave, sunt mutilate, estropiate, distruse interior, impregnate de ideologii de supunere, cumpărate pe bani grei, sau pe cămile, şi sunt socotite mărfuri de larg consum. De aceea procentul de infidelitate este infim. Atunci am exclamat: Aici trebuie să fie iadul pe pământ.

Virtutea obţinută prin schilodire este inutilă. Cumpătarea datorită mutilării este absurdă. Abstinenţa origenistă nu este originală, este păcat. Valoarea practicată sub ameninţarea armei este barbarie. O familie având ca premisă crima selectivă este condamnată la moarte. O societate clădită pe desfigurare, robie, ideologie, frică, pedeapsă şi moarte este o prolegomena la iad. Adevărata sfinţenie vine atunci când poţi să faci păcatul şi spui NU, când libertatea ta se umple de har şi urmează cu dor pe Cel care te-a iubit.