Am doi copii. Mi-e frică să am un al treilea. Nu știu ce aș face, dar am început să caut, să văd ce e avortul.

Nu! Nu! Lăsați-l! Avortul e o invenție pentru bani. Dacă vine, curaj! Ăsta vă spală la bătrânețe, țineți minte! Ăsta de-l faceți ultimul, nu știu cum rânduie Dumnezeu, că pe-ăștia de-ar vrea să ne avorteze ai noștri, devenim cei mai importanți în familie.

Eu sunt un accident de cauciuc, și n-am nicio treabă cu asta. Serios, suntem generația decrețeilor, nu? Pentru că mulți ne-au făcut generația de decreței! România stă acuma pe vertebrele și pe coloana vertebrală a decrețeilor. Mama și-acum râde când mă vede, semn c-am biruit, nu? Am crescut mare! Medicul a zis că n-am să mă nasc normal. Cred că a avut dreptate! Dar în aceeași măsură îmi dau seama pe zi ce trece, pe zi ce trece, ce frumos este să ți se refuze în primă fază iubirea și apoi să ți se dăruiască întreagă, pentru că trebuie să vă spun și asta: eu am fost iubit de mama cum n-a fost iubit niciun alt băiat, pentru că eu sunt singurul ei băiat. Dar m-a iubit ca pe unica stea de răsărit. Serios!

Pentru că, întotdeauna când părinții se gândesc ca să scape de copii și ăia se nasc, ei devin și semn că îi face Dumnezeu: „Uite, măi, ce ți-am dat! Uite ce-ai acolo!”. Băi și ce fain miros copiii! Doamnă, vă rog eu, faceți încă unul! Vă rugăm toți! Mă oameni buni, rugați-vă să aibă curaj femeia!

(Fragment din conferința „Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire”. Evenimentul a fost organizat de către Asociația „Prorelis”, în data de 12 mai 2016, şi l-a avut ca invitat pe Părintele Constantin Necula. Vă recomandăm să urmăriţi aici prima parte a conferinţei, iar partea a II-a (întrebări și răspunsuri), aici.)