În 2014 Fundația Justin Pârvu publica volumul Părintelui Martir Ilarion V. Felea, Pildele Mântuitorului. Pentru mici și pentru mari, pentru învățați și neînvățați (261 pg.). O frumoasă Autobiografie (pp. 252-256) ne oferă punctele de reper ale unei cariere încununate cu martirajul în temnița de la Aiud, în anul 1961.

Sunt cuprinse în volum și o serie de Mărturii despre Părintele (Mitropolitul Bartolomeu Anania, Părintele Stăniloae, Părintele Crăciun Opre – cel care mi l-a descoperit și mie în dimensiunea sa umană, cea intelectuală fiindu-mi hrană în anii studenției – și Părintele Tudor Damian. Deși sunt convins că mărturiile sunt mult mai multe.

Volumul de față, oferit în manuscris de fiul Părintelui, Ioan Felea (după cum ne informează Colofonul cărții) ne propune o întreagă pedagogie a înțelegerii Pildelor Domnului Hristos din interiorul lecturii Scripturii. Un har apțostolic, o râvnă smerită, vor așeza aceste texte în cheia propovăduirii simple, cu liniște și fără suficiență, constituind la mult timp după scrierea lor o sursă de inspirație.

După Prolog (pp. 5-8), Părintele Ilarion V. Felea ne propune Pildele despre Cuvântul lui Dumnezeu (pp.9 -19); Pildele despre Împărăția lui Dumnezeu (pp. 20-70), Pildele despre mântuire (pp. 71-95), Pildele despre rugăciune (pp. 105-119), Pildele despre Har (pp. 120- 136), Pildele despre pocăință (pp. 137- 157), Pildele despre Sfânta Împărtășanie (pp. 158- 166); Pildele despre viață după Evanghelie (pp. 167-195), Pildele despre bogăție (pp. 196-216), Pildele despre venirea a doua și judecata din urmă (pp. 217-248( și Cuvintele vieții veșnice (pp. 249- 251).

Nu am recitit altfel decât cu mare emoție această minunată alcătuire editorială. Căci dincolo de text, redactarea este remarcabilă. Sentimentul că citești un testament de duh și râvnă este dublat de calitatea informației, de sobrietatea abordării. O carte pe care, personal, regret că nu am avut-o mai din timp pe masa pregătirii preoților pentru propovăduire și a creștinilor pentru înțelegerea Scripturii. O recuperare-izvor, care poate inspira mereu și mereu vocea de har a predicatorilor. Și o aducere aminte pentru omul prin care Catehetica românească și-a dobândit aura de martiraj. Da, da, pentru apărarea orei de religiei, pentru dreptul catehizării preotul acesta a îndurat prigoană, temniță și moarte. De aceea nu putem lăsa batjocorită cu mediocrități moartea Sa!

Sursă text și foto: Tribuna.ro