O teză de doctorat care vorbește despre importanța dialogului interdisciplinar dintre filosofie și teologie, notată joi cu „Summa cum laude”
În data de 19 septembrie, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași a avut loc o nouă susținere publică a unei teze de doctorat la disciplina Teologie Morală. Lucrarea, intitulată „Transcendență și interioritate. Søren Kierkegaard și teologia ortodoxă”, a fost realizată de către Vlăduț-Emil Cârlan, asistent universitar asociat în cadrul facultății. Teza prezintă și analizează aspectele existențiale ale relației dintre om și Dumnezeu din perspectiva filosofului și teologului luteran danez Søren Kierkegaard (1813-1855) dar și a teologiei ortodoxe. Lucrarea susținută zilele trecute aduce o reală contribuție în aria dialogului interdisciplinar dintre teologie și filosofie, întrucât acest autor nu a mai fost abordat în teologia ortodoxă.
Coordonatorul științific al tezei de doctorat este pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, iar comisia de doctorat a fost formată din pr. prof. univ. dr. Gheorghe Petraru, președinte, pr. prof. univ. dr. Vasile Răducă de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, pr. prof. univ. dr. Ștefan Iloaie de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și acad. Ștefan Afloroaei de la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, referenți.
După citirea referatelor de către membrii comisiei precum și după depunerea Jurământului de credință față de Biserica Ortodoxă, asist. Vlăduț-Emil Cârlan i s-a oferit titlul de Doctor în Teologie, primind calificativul „Excelent - Summa cum laude”.
Consider că gândirea teologică a lui Kierkegaard poate fi valorificată deplin din punctul de vedere al teologiei ortodoxe, deoarece acesta evidențiază importanța întoarcerii la învățătura creștină, așa cum era trăită în Biserica primară. Pentru filosoful danez, aspectul etico-moral, dar și existențial al învățăturii creștine este capital. Scopul devenirii creștine este „reduplicarea în existență”, adică transpunerea credinței în act, ca fapt etic, dar și concepție de viață: „Nimeni nu se poate însă pregăti să fie atent la paradox (Întruparea Fiului lui Dumnezeu) citind cărți sau consultând tabele sinoptice universale, ci adâncindu-se în existență. Creștinismul este o comunicare existențială care refuză a fi înțeleasă; partea dificilă nu este deci să înțelegem ce este creștinismul, ci să devenim și să fim creștini” (S. Kierkegaard, Epilog neștiințific definitiv, vol. II, p. 370). Originalitatea gândirii lui Kierkegaard o evocă și o apreciază și Sfântul Dumitru Stăniloae, într-un articol din Telegraful Român: „Kierkegaard a împreunat gândirea cu trăirea, a coborât adevărul în viață, a simțit adevărul în carnea proprie. El a văzut pentru prima data, cu o deplină claritate, că adevărul nu este abstracție plutitoare în gol, ci este viu, este legea de viață realizată sau realizabilă a spiritului nostru, că el se află și se înțelege nu printr-o cugetare ruptă de trăirea noastră și orientată spre exterior, ci printr-o privire în întregul adevăr-existență. Creștinismul pentru Kierkegaard fiind credință și viață, adevăr transformat în credință și viață, și nu simplu cugetat” (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, „Kierkegaard anti-Luther” în: Cultură și duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român, vol. II, ediție îngrijită de Ion-Dragoș Vlădescu, Ed. Basilica, București, 2012, pp. 715-719).
Deși conceptele analizate în cadrul tezei pot părea la o primă vedere abstracte, acestea reprezintă și trimit la dimensiuni pe care fiecare om le experimentează în decursul vieții, fie că le conștientizează sau nu. Cu alte cuvinte, am încercat să interpretăm acea atitudine inerentă a omului prin care acesta își chestionează propria existență și problema sensului și a împlinirii. Însă această căutare existențială a omului își găsește adevărata împlinire doar în lumina Revelației lui Hristos, ea fiind în esență o căutare de ordin teologic. Când omul caută fericirea, de fapt el Îl caută pe Dumnezeu, după cuvintele Fericitului Augustin, care spunea în Confesiunile sale: „Când Te caut pe Tine, Dumnezeul meu, eu caut viața fericită”. În cadrul tezei am mai încercat să evidențiem ideea că Dumnezeu poate fi cunoscut și omul poate fi în comuniune cu El, prin intermediul acelor experiențe specific umane, și totodată faptul că temporalitatea joacă un rol central în ceea ce înseamnă mântuirea omului, ne-a declarat noul doctor.
Vlăduț-Emil Cârlan este originar din localitatea Târpești (județul Neamț) și, în prezent, este asistent universitar asociat în cadrul Facultății de Teologie, dar și profesor de religie titular în cadrul Școlii Gimnaziale „Ionel Teodoreanu” din Iași. În perioada 2015-2020, Vlăduț Cârlan a fost voluntar în cadrul Colegiului „Sfântul Nicolae” din Iași. Este licențiat în Teologie Ortodoxă Pastorală, absolvent al masterului „Misiune și slujire pastorală” din cadrul instituției de teologie ieșene, dar și al masterului „Filosofie aplicată și management cultural” din cadrul Facultății de Filozofie și Științe-Social Politice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
