Persoana care a trăit această minune este un olandez recent convertit la Ortodoxie, un prieten și un bun profesionist. În momentul în care a avut loc minunea despre care urmează să vă povestesc, mă aflam în Olanda, pentru niște treburi legate de serviciu. Săritor ca de obicei, acest prieten și colaborator mi-a venit în ajutor, oferindu-mi un loc de cazare chiar în casa lui.

Trăind într-o țară care nu mai are mari legături cu Ortodoxia și știind că aici Sfânta Liturghie ortodoxă are loc doar duminica, în seara dinspre 13 spre 14 octombrie m-am hotărât să citesc Paraclisul Sfintei Parascheva, pentru a preîntâmpina cu rugăciune sărbătoarea Sfintei. Gazda mea tămâiase toată casa, după cum îi este obiceiul în fiecare seară, cu puțin înainte de miezul nopții.

Deși aveam mintea cam împrăștiată, din cauza unor dificultăți prin care trecusem în ziua ce tocmai se încheia, m-am străduit să fiu atentă la ceea ce mă rog. La sfârșit, după ce i-am pomenit pe toți cei pe care îi aveam în inimă și în cuget, l-am pomenit și pe cel care mă găzduia – rugând-o pe Sfântă să mijlocească pentru el, cu rugăciunile sale, înaintea lui Hristos, mai ales că el se afla la început de drum în Ortodoxie.

Am încercat apoi să adorm însă, în jur de 1.30 noaptea, m-am trezit și am mers la baie. De reținut această oră. Dormitorul gazdei mele se afla la etaj, iar lumina de la baia de la parter bătea oarecum difuz și în camera sa.

A doua zi, când ne-am întâlnit la masă, el m-a întrebat de ce am fost noaptea trecută în odaia lui. Am rămas cu totul surprinsă și i-am spus că nu am intrat la el în cameră, că nu aveam niciun motiv să o fac și că, probabil, a visat. El însă a insistat asupra faptului că nu a visat și că s-a trezit în momentul în care a auzit că ușa de la dormitorul său s-a deschis, iar în lumina difuză care răzbătea de la parter (care probabil provenea de la baie, în momentul în care am ieșit eu), a distins o siluetă de femeie îmbrăcată în negru, care a pășit pragul camerei și a rămas acolo. Crezând că eu sunt cea care venise în camera sa, m-a întrebat de ce nu pot dormi. Văzând că nu primește niciun răspuns, gazda mea a încercat să găsească întrerupătorul de la veioza de lângă pat însă, negăsind-o, și nefiind nici neliniștit, a continuat să întrebe, crezând că vorbește cu mine, de ce nu pot să dorm. A spus că ar fi bine „să cobor la parter și să încerc să dorm”.

La rândul meu, am insistat și l-am asigurat că nu am pășit în camera sa în noaptea precedentă și că nu mi s-a întâmplat vreodată să fiu somnambulă. Gazda a continuat și mi-a povestit că, după aceea, a văzut cum ușa s-a închis și, câteva momente mai târziu, lumina de la parter s-a stins și o ușă s-a auzit închizându-se.

A menționat și faptul că i s-a părut ciudat faptul că nu a auzit niciun pas pe scări, deși acestea sunt din lemn vechi și scârțâie la orice apăsare.

Am continuat să întreb detalii despre cum arăta femeia care l-a vizitat. După mai multe discuții, începând să înțeleagă că sub nicio formă nu am fost eu aceea, a început să menționeze detalii cărora inițial nu le dăduse importanță, dar care, în contextul discuției noastre, demonstrau clar că altcineva fusese acolo. Așadar, gazda mea a povestit că femeia avea un fel de veșmânt negru, lung până la pământ, iar pe cap purta un văl care-i cădea pe umeri și care, prima dată, îi păruse că ar fi părul lung, lăsat liber. După ce descrierea lui a început să capete sens, amintindu-mi că citisem Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva în seara cu pricina, am căutat pe internet câteva icoane care o înfățișau pe Sfântă.

Chemându-l și arătându-i aceste imagini, el a reacționat imediat: „Da, da! Exact așa arăta, cel puțin cât am putut să văd în lumina aceea difuză. Și era înaltă!”.

Am citit pe internet experiențe ale unor oameni cărora Sfânta Parascheva li s-a arătat – iar aceștia povesteau că Sfânta era „îmbrăcată în negru și înaltă”. Am sunat și am întrebat și câțiva preoți care mi-au confirmat, din cunoștințele lor, că aceea a fost Sfânta Parascheva care l-a vizitat, mai ales pentru că mă rugasem pentru el, chemând ajutorul Sfintei și, de asemenea, datorită stării lui de pace și liniște pe care a avut-o atât în timpul acestei experiențe, cât și după.

Nu mi-a venit să cred că așa ceva se întâmplase! Este incredibil felul atât de frumos, de smerit și de liniștit în care Sfânta l-a vizitat chiar la el acasă!

Fiind prima dată când a trăit o astfel de experiență, lui i s-a întărit ideea că sfinții ortodocși sunt vii și sunt printre noi, exact cum spunea un părinte. Acest lucru i-a demonstrat că lucrurile și întâmplările divine sfidează logica și rațiunea umană, nefiind dependente de timp sau spațiu.

Fiind om de știință și trăind toată viața într-o lume exactă, calculată, care oferă soluții raționale tuturor lucrurilor, gazda mea a înțeles că singura explicație pentru aceste întâmplări minunate o reprezintă credința. Îi mulțumesc mereu Sfintei Parascheva pentru faptul că a binevoit să poposească în casa lui și să îi dea, astfel, o vie dovadă despre puterea dumnezeiască pe care Sfinții o au de la Dumnezeu și despre cât de „minunat este Dumnezeu întru Sfinții săi”. Această întâmplare ne-a întărit și mai mult credința – lui, dar și mie.

Sfântă Cuvioasă Parascheva, mult milostivă și grabnic ajutătoare, roagă-te pentru noi!

(Mărturie relatată de Ana Maria Beatrice, cititoare a portalului doxologia.ro)