Voia Bunului Dumnezeu a fost ca eu să încep acest articol la exact un an de la debutul întamplării care ne-a marcat viața. După ce am primit ajutorul divin, am promis că voi scrie despre cazul soțului meu pentru ca și alți oameni să afle cât bine am primit noi.

În seara zilei de 26 septembrie 2022, soțul meu s-a internat la Institutul Național de Boli Infecțioase Matei Balș cu valori ridicate ale bilirubinei şi transaminazelor. Până atunci fusese un om sănătos care își efectua anual setul de analize şi ecografia generală. 

Cu 10 zile înainte, la analizele de rutină îi ieşiseră valorile de AST – 703 (limita normală superioară 40), ALT-1663 (limita normală superioară 40), ceea ce a făcut-o pe doamna doctor de familie să exclame că nu a auzit niciodată de asemenea valori și l-a chemat să-i dea trimitere să le refacă considerând că sunt greșite. Tratamentul prescris şi administrat nu a dat rezultate și în câteva zile a început să se îngălbenească, mai întâi palmele, apoi scalpul capului și chiar albul ochilor devenise galben. Așa am ajuns, din nou, în cabinetul doamnei doctor de familie care ne-a eliberat două bilete de trimitere pentru internare: Institutul Național de Boli Infecțioase Matei Balș şi Spitalul Clinic Colentina. Dumneaei ne-a explicat că Institutul Național de Boli Infecțioase Matei Balș este pentru a identifica dacă soțul meu are vreun virus contactat, iar Spitalul Colentina pentru că au o secție foarte bună şi nou renovată pentru gastroenterologie. Pentru că sunt spitale vecine, din întâmplare, noi am ajuns la spitalul Matei Balș.

Soțul meu  a fost preluat imediat și i s-a făcut anamneza. A fost întrebat de medicamentele pe care le-a luat în ultima perioadă, de concediu petrecut, dacă a băut apă dintr-un izvor etc. Pentru că în timpul verii tot îmi spunea că nu prea se simte bine, avea o simptomatologie neclară, l-am întrebat dacă dorește să iau legătura cu o doamnă doctor acupunctor la care am mers în ultimii ani și după al cărei tratament m-am simtit bine, și a fost de acord. Dumneaei i-a recomandat tratament din plante naturiste, la care soțul meu a mai adăugat câteva medicamente și timp de o lună și jumătate a luat 23 de pastile/zi. Toate aceste aspecte le-am comunicat medicului de gardă care a hotărât să-l interneze pentru investigații. Cu greu s-a hotărât soțul meu să se interneze pentru că îi era teamă de spitale, nu mai fusese niciodată până atunci internat. Cu inima strânsă l-am lăsat și eu în spital, plângând tot drumul până acasă. 

Era noapte când am ajuns și fiica mea m-a întâmpinat cu aceste cuvinte: „Mami, mâine mergem la părintele G.” și eu i-am răspuns: „Mergem, mami!”. Tot frământându-se ce să facem, unde să mergem, a avut deodată această revelație pe care mi-a transmis-o și eu am acceptat-o imediat. Cu părintele G. vorbisem o singură dată cu aproximativ 10 ani în urmă pentru o problemă de sănătate a tatălui meu şi cum a spus părintele aşa a fost. De atunci, nu mai vorbisem cu părintele, deşi o prietenă în vărstă şi tare credincioasă îmi tot spunea să vin la părintele G. „pentru că atâta lume vine la părintele şi dumnealui rămane până noaptea târziu să vorbească cu fiecare”. A doua zi, pe data de 27 septembrie 2022, în jur de ora 10.00, eram în curtea Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, iar părintele ne-a întâmpinat cu vorbele: „Pe unde umblați, măi?”. Noi am început să-i povestim părintelui despre situația soțului meu arătându-i o fotografie cu el. Dumnealui ne-a spus că are ficatul intoxicat de la medicamentele din plante indiene și eu l-am întrebat dacă este nevoie să-l transferăm la un alt spital din Bucureşti sau în străinătate și dacă va fi nevoie de operație. Părintele ne-a răspuns că nu are nevoie de operație sau de transfer în străinătate, să asculte de doctori și se va face bine. L-am mai întrebat pe părintele ce acatist sa citim și dumnealui ne-a spus să citim Acatistul Bunei Vestiri. 

L-am sunat pe soțul meu și i-am transmis cu entuziasm ceea ce ne-a spus părintele şi am simţit cum starea lui psihică era mai bună. Pentru că era ziua cinstirii Sfântului Martir Antim Ivireanul, ne-am îndreptat către Mănăstirea Antim, rugându-ne la moaștele sfântului pentru vindecarea soțului meu, apoi am mers și la alte biserici. Luasem de acasă o batistă nouă pe care am atins-o de racla tuturor sfinților la care ne-am rugat și prin care Sfânta Treime și Măicuța Domnului ne-au ajutat. Batista, uleiul de la candela Sfântului Spiridon, o iconiță, mir și aghiasmă le-am dus soțului meu la spital să-i fie de folos. Am început sa citesc Acatistul Bunei Vestiri, așa cum îmi spusese părintele G. 

În prima zi de internare, soțului meu, i s-a recoltat sânge și i s-a efectuat EKG, ecografie și a fost pus la perfuzii. Așteptam cu înfrigurare rezultatele analizelor recoltate. Pe data de 28 septembrie în timp ce vorbeam cu doamna doctor au venit și rezultatele analizelor care ne-au întristat pe toți: transaminazele crescuse ALT – 2806, AST-1683, iar bilirubina totală – 16,8 (valoarea maximă normală– 1,3). Îngrijorat, soţul meu ne-a rugat să mergem la părintele G. să-l întrebăm dacă va avea nevoie de operaţie. Deşi îl întrebasem încă din prima zi pe părintele, am mers din nou şi ne-am aşezat la rând. Când ne-am apropiat, părintele ne-a întrebat cu o voce blândă: „Ce face?”, iar noi i-am răspuns că valorile transaminazelor și ale bilirubinei i-au crescut, sunt foarte mari și ne-a trimis la dumnealui să îl întrebăm dacă are nevoie de operație. Părintele G. ne-a răspuns a doua oară că nu are nevoie de operație, că se va face bine și să ne rugăm. Ne-a dat binecuvântarea, noi i-am sărutat mâna și l-am întrebat când să mai venim. Ne-a răspuns: „În fiecare zi!”. La rugămintea fiicei mele, soțul meu a început să citească și el Acatistul Bunei Vestiri. Citeam și multe alte acatiste ale sfinților taumaturgi, iar mama mea a plâns şi s-a rugat și ea foarte mult citind în fiecare zi paraclisul Maicii Domnului şi Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva, Acatistul Sfântului Luca al Crimeei şi pe cel al Sfântului Nectarie. 

Atunci când citeam, ne linișteam sufletul de temeri și îngrijorări, dar în momentele de pauză imediat veneau gândurile negre și idei pesimiste. Așa că, am hotărât cu fiica mea să ne rugăm în gând tot timpul pentru vindecarea lui, să nu lăsăm mintea să zburde în toate părțile. Rugăciunea care m-a ajutat cel mai mult a fost „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” (Psalmul 26). În urmă cu un an au plecat la Domnul tatăl meu și soacra mea... suferisem cu toții foarte mult. Gândul că i se putea întâmpla soțului meu ceva, era greu de suportat. Aşa că ne rugam neîncetat, cum nu o mai făcusem niciodată până atunci! 

După patru zile de tratament, în dimineaţa zilei de vineri, 30 septembrie, asteptam cu sufletul la gură rezultatele analizelor. Însă rezultatele nu erau cele dorite, bilirubina totală crescuse la 16,2 mg/dL, iar transaminazele ALT si AST se menţineau foarte mari 2566 U/L şi respectiv 1468 U/L. Am plecat într-un suflet la Mănăstirea Radu Vodă, eram tare tulburată, m-am aşezat în genunchi la icoana Maicii Domnului si am început să plâng în hohote, implorând-o să-mi salveze soţul. O doamnă m-a mângâiat pe spate și aproape că plângea și ea împreună cu mine, spunându-mi: „Așa, roagă-te, că Maica Domnului ne ajută!”. De aici am plecat la părintele G. să vorbesc cu dumnealui. Zilnic mergeam la părintele, care dorea să știe care este starea lui, iar noi îi spuneam că nu este bine, că valorile se mențin la un nivel exagerat de mare. De fiecare dată când ajungeam în faţa părintelui simțeam atât eu, cât și fiica mea o liniște și o bucurie greu de explicat în cuvinte. Puteam sta ore în şir la rând fără să ne doară picioarele sau spatele, pentru că știam că, la final, vom vorbi cu dânsul. Am vorbit cu părintele care, şi de data aceasta, a spus ca va fi bine și am participat la slujba Sfântului Maslu, așa cum ne-a îndrumat.

Următoarele rezultate erau și mai îngrijorătoare: soțul meu avea tegumentele galbene-portocalii, era un icter foarte puternic, nu avea poftă de mâncare, nu mai avea forță în voce și era descumpănit. L-am rugat să citească din cartea pe care i-o dusesem la spital, Viața, Acatistul și Minunile Sfântului Ioan Rusul, să nu-și piardă speranța pentru că mulți oameni au fost foarte bolnavi și, prin rugăciuni neîncetate către sfinţi, care sunt mijlocitorii noștri, s-au întâmplat multe minuni și s-au vindecat. Citea și Acatistul Bunei Vestiri de două ori pe zi și, așa cum mă învățase pe mine o colegă, i-am spus să rostească tot timpul în minte Rugăciunea inimii. Ziua primeam vești îngrijorătoare, iar seara părintele nostru ne liniștea prin ceea ce ne transmitea când eram în preajma dumnealui: optimism și bunătate. 

Într-una din zile, fiica mea era tare tulburată, pentru că avusese un vis în care i se spunea că tatăl ei are nevoie urgentă de operație. În prima fază nu a dorit să-mi spună, gândindu-se că acest vis poate fi înşelător, dar totuși a luat în calcul și situația unui vis premonitoriu și i l-a spus parintelui îngrijorată. Părintele a ascultat-o cu atenție și a spus din nou, a treia oară, că nu are nevoie de operație și că se va face bine. Ne-am așezat pe o băncuţă din curtea bisericii și am început să citim Acatistul Bunei Vestiri. Aici ne simțeam cel mai bine, nu ne venea să plecăm acasă, nu puteam să intrăm în casă și să nu-l vedem pe soțul meu... Se înserase și noi citeam, când părintele a trecut pe lângă noi, ne-a întrebat ce face, cum este, iar noi am spus: „Tot așa”. Părintele s-a oprit câteva clipe, s-a închinat și a spus: „Va fi bine!”. A fost un moment pe care l-am simţit din toţi rărunchii mei, parcă timpul se oprise în loc. 

În fiecare zi, soțul meu era monitorizat, recoltându-i-se sânge, efectuându-i-se şi alte investigaţii pentru detectare de icter mecanic. Rând pe rând s-au exclus cauzele de infectare cu vreun virus sau diagnostic de icter mecanic. Singura cauză ramasă pentru această situație gravă în care se afla era reprezentă de pastilele naturiste indiene, așa cum ne spusese părintele încă din prima zi. Doamna doctor spunea că au în compoziție ciuperci care, combinate, sunt foarte periculoase. Pentru că s-a constatat că nu contactase nicio boală infecţioasă şi nu era de domeniul Institutului  Matei Balş, după două săptămâni, soţul meu a fost externat cu bilirubina exagerat de mare, ajunsese la 19,6 mg/dL şi transaminazele se menţineau la valori mari, pielea lui devenise portocalie şi slăbise mult.

A doua zi, ne-am prezentat la Institutul Clinic Fundeni, unde a și fost internat. Au început din nou analizele, ecografiile, CT cerebral și toraco-abdomino-pelvin. Evoluţia era îngrijorătoare în continuare, bilirubina ajunsese la 21 mg/dL şi transaminazele la 2800 U/L. Părintele G. ne-a ținut în viață, mergeam la dumnealui distruse, spunându-i: „Părinte, are transaminazele de 70 de ori mai mari decât maxima normală şi bilirubina de 20 de ori mai mare, este maroniu. Ce ne facem?”, iar dânsul ne restabilea echilibrul emoțional prin cuvinte pline de optimism și prin îndemnul să ne rugăm. Și ne-am rugat cum nu mai făcusem pănă atunci. Într-o seară, am îngenuncheat în curtea bisericii şi am facut o promisiune Sfintei Treimi si Maicii Domnului. 

În data de 13 octombrie 2022, am aşteptat-o pe doamna doctor care se ocupa de cazul soţului meu, în curtea spitalului, dorind să vorbesc cu dumneaei. Însă tocmai pleca şi, întrebând-o care este starea soţului meu, mi-a răspuns printr-un gest de clătinare a capului care m-a emoţionat profund şi pe loc gura mi s-a uscat. Am stabilit să discutăm a doua zi, vineri, 14 octombrie. Era ziua cinstirii Sfintei Cuvioase Parascheva. Dimineaţă, fiica mea a participat la slujba Sfintei Liturghii la biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Valea Lungă din Bucureşti și s-a rugat Cuvioasei.

M-am prezentat la ora stabilită şi am fost condusă în cabinetul medicilor. Aici dumneaei era însoţită de doi medici stagiari şi unul dintre ei cunoştea cazul soţului meu pentru că se ocupa de el. Doamna doctor mi-a spus direct că sotul meu este grav bolnav, că a fost o şedinţă în care s-a decis includerea pe lista de aşteptare pentru transplant de ficat și că va lua locul unor bolnavi care așteaptau de mai mult timp deoarece, cazul lui este urgent. Nu mă aşteptam la o asemenea decizie, era o veste care m-a cutremurat! Am început să-i pun întrebări clarificatoare doamnei doctor, printre care de ce nu mai putem aştepta. Dumneai mi-a răspuns că, având în vedere că este a treia săptămână în care este tratat, iar rezultatele analizelor se menţin foarte mari, nu se mai poate aştepta. În acele momente, mi-am amintit de ceea ce ne-a spus timp de trei săptămâni părintele G., şi anume că soţul meu se va întoarce acasă cu tratament şi regim. I-am comunicat acest lucru doamnei doctor care îl cunoştea pe părintele. Dumneaei mi-a răspuns „Da, dar v-a spus și în ce fel?”, iar eu, emoţionată, i-am răspuns „Nu, nu ne-a spus”, uitând că părintele ne-a zis de trei ori că nu va ajunge la operaţie.

Apoi, la discuţie l-a chemat şi pe soţul meu, doamna doctor l-a încurajat spunându-i că se poate duce o viaţă normală şi după un transplant de ficat. Noi eram uimiţi de ceea ce auzeam şi nu ne venea să credem că am ajuns într-o asemenea situaţie. La sfârşitul discuţiei, doamna doctor a plecat şi noi am rămas cu doctorul stagiar care ne încuraja că va fi bine. Atunci am văzut icoana Cuvioasei Parascheva pe peretele din fața mea și am spus că astăzi este ziua Sfintei şi am început să mă închin şi să mă rog să ne ajute. Am plecat de acolo simţind că nu va ajunge să facă transplant şi că se va face bine. Eram răvășită, nu știam ce sa fac... Pașii m-au îndreptat către bisericuţa spitalului, am îngenuncheat la icoana Cuvioasei Parascheva rugându-mă din tot sufletul, plângând în hohote să ne ajute, să-l vindece şi să mi-l aducă acasă sănătos! Nu mai auzeam şi nu mai vedeam nimic în jurul meu, eram eu şi Sfânta Parascheva, mă rugam cu toată fiinţa mea să ne ajute, să nu ne lase! Şi nu ne-a lasat, ne-a ascultat rugăciunile! În timp ce mă îndreptam către Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, vestea mult-aşteptată a venit: valoarea bilirubinei scăzuse de la 16 la 11, o scădere bruscă, având în vedere că până atunci valoarea se menţinea sau avea fluctuaţii. Toţi trei am izbucnit în lacrimi de bucurie, am sunat părinţii şi le-am transmis veştile bune. Am mulţumit Sfintei Treimi, Maicii Domnului, Sfintei Cuvioase Parascheva şi tuturor sfinţilor pentru ajutorul primit. De atunci, am simţit că totul va decurge bine. I-am povestit părintelui toată întâmplarea de la spital şi apoi vestea că rezultatele analizelor s-au îmbunătăţit şi ne-a spus să ne rugăm în continuare, asigurându-ne că nici măcar nu va rămâne cu sechele.

Soţul meu a mai rămas în spital încă o săptămână, valorile scădeau ajungând spre cele normale, iar pe data de 21 octombrie a fost externat cu stare generală bună. I s-a recomandat tratament şi regim dietetic, aşa cum ne-a spus părintele. Am mers la dumnealui să-i mulţumim pentru tot ajutorul pe care ni l-a dat. Când ne-a văzut pe toţi trei venind către dânsul, ne-a întâmpinat: „Pe unde umblaţi, măi?”, aşa cum ne-a întâmpinat pe mine şi pe fiica mea în prima zi în care, speriate, am venit la dumnealui. Era tare bucuros părintele, toţi radiam de fericire şi părintele i-a dat soţului meu câteva sfaturi şi l-a îndemnat să nu lipsească de la slujbe. I-am spus soţului meu de promisiunea făcută în curtea bisericii, iar el mi-a mărturisit că a făcut o promisiune asemănătoare şi le-am îndeplinit cu drag. 

La trei săptămâni de la externare, soţul meu a dorit foarte mult să mergem la Iaşi să ne închinăm şi să-i mulţumim Sfintei Cuvioase Parascheva pentru minunea pe care a săvârşit-o cu el. Fiica noastra, plină de emoţie, a spus că, de acum, Sfânta Cuvioasă Parascheva este prietena ei şi că, dacă va avea un copil, îi va pune numele Paraschiv sau Parascheva. Totodată, soţul meu a dorit să mergem la Mănăstirea Prislop şi să-i mulţumim părintelui Arsenie Boca. De asemenea, am mers la moaştele Sfântului Ioan Rusul de la biserica spitalului Polizu şi i-am mulţumit pentru ajutorul primit. Am mulţumit Maicii Domnului pentru că s-a milostivit şi ne-a ascultat rugăciunile, precum şi tuturor sfinţilor la care ne-am rugat şi au fost mijlocitori la Sfânta Treime. 

Am realizat că sfinții sunt prietenii oamenilor și vin în ajutorul nostru, uneori și fără să ştim, aşa cum ni s-a întâmplat și nouă. Sfânta Cuvioasă Parascheva și-a arătat puterea într-un moment critic, în care eram foarte descumpăniţi și a devenit, astfel, ocrotitoarea familiei noastre!

Pentru prima dată în viaţa noastră, am participat anul acesta la pelerinajul închinat moaștelor Sfintei Parascheva de la Iași spre a-i mulţumi pentru minunea savârșită! Am fost cuprinși de emoții puternice când am ajuns în preajma sfintelor moaşte și le dorim tuturor cititorilor să meargă și să fie aproape de moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, pentru ca vor simți o liniște și o bucurie care nu pot fi explicate în cuvinte. Sfânta Parascheva ne cheamă, ne așteaptă și ne ascultă rugăciunile de fiecare dată!

„Dar cum vom cânta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte vom lăuda mărirea faptelor tale, noi nevrednicii?” (Condac 6 - Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva). 

„La toți vom spune minunile tale, în glas vom cânta prăznuirea ta, după datoria obștii care ți-aduce spre mulțumire: mărire laudei tale, mărire îndelung-răbdării cu care te-ai încununat, nevoindu-te prin credință, mărire faptei celei cu statornicie urmată după pilda Iubitorului de oameni”. (Icos 8 - Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva).   

(*** Mărturie primită pe adresa de e-mail a redacției, de la Olimpia din București – octombrie 2023)