În urma unei operaţii, o femeie ajunsese la reanimare. Făcuse edem pulmonar şi starea sănătăţii ei era critică. După nouă zile de stat la re­animare, în a zecea zi trebuia să i se facă nişte analize. Din neatenţie, după analize, asistenta a uitat să îi dezlege bandajele cu care îi legase strâns picioarele. Bandajele îi blocau circulaţia sângelui.

În noaptea aceea, femeia s-a aflat în primejdie de moarte. Amintindu-şi cum Cuviosul David îi ajutase şi în trecut familia, s-a rugat acestuia cu credinţă. Atunci a văzut lângă ea un monah care i-a spus cu blândeţe: „Nu te teme. Din clipa aceasta, eşti cu desăvârşire să­nătoasă. Nu ai nimic”. Şi i-a cerut să îşi taie bandajele, spunându-i că o va ajuta el. Şi i-a spus cine este. Văzând cum păturile se ridicau de pe ea sin­gure, femeia s-a speriat şi a strigat cu voce puternică după ajutor. Când au venit asistentele, i-au tăiat bandajele.

Dimineața, la ora 5:00, femeia s-a trezit simţind pe frunte mâna Cuviosului David şi l-a auzit spu­nându-i: „Scoală-te, eşti bine acum. Spune-le medicilor să ia aminte şi să nu mai facă greşeli”.

Gândindu-se în sinea ei că doc­torul care greşise în cazul ei ar trebui tras la răspundere, femeia a auzit cum Cuviosul David i-a spus: „Să nu faci rău nimănui. Trebuie să înveţi să ierţi”.

Fiind tămăduită prin intervenţia Cuviosului David, femeia a venit la mănăstirea lui şi a mărturisit minunea pe care o trăise.

(Viaţa şi minunile Cuviosului David din Evvia, Editura Egumeniţa, pp. 80-81)