Mergeți unde vreți și veți întâlni pretutindeni cârteala. Nu numai în regimurile defectuoase și păcătoase în care împărățește nedreptatea și se aud în mod îndreptățit protestele oamenilor, dar și în cele mai impecabile societăți, cârteala găsește o modalitate de a se strecura și de a-și scurge picătură cu picătură veninul. Nu era societatea primilor creștini o societate sfântă? Nu se îngrijeau apostolii de creștini? Și totuși! Așa cum spune cartea Faptele Apostolilor, și acolo s-au auzit proteste. Dar și în renumita pildă a fiului risipitor nu-l auzim pe fiul cel mai mare al părintelui iubitor bombănind de nemulțumire că tatăl său nu i-a dat nici un ieduț ca să se distreze cu prietenii săi? Pe toate le avea în casă și trebuia să se simtă împlinit, dar i-a lipsit ieduțul...

Oamenii sunt cârtitori unul împotriva altuia, iar în cele din urmă ajung cârtitori și nemulțumiți și împotriva lui Dumnezeu. Găsesc și motive ca să acuze diferitele lucrări ale lui Dumnezeu. Nu plouă? De ce nu plouă? Plouă? De ce plouă în ziua în care nu vor ei? Ninge? De ce ninge? Crește temperatura? Ce-i cu atâta căldură? Sunt numai reproșuri, cârteli și murmure de nemulțumire. Niciodată de pe buzele oamenilor nu iese un „Mulțumesc!” pentru atâtea bunătăți pe care le împarte Dumnezeu. Acești oameni chiar dacă i-ar așeza cineva și în Rai, iarăși vor mârâi. Cât de mare rău este cârteala, bombăneala, moftul! Este un copil pe care l-a născut nemulțumirea, nerecunoștința. Să devenim politicoși, să devenim recunoscători, să învățăm să mulțumim oamenilor și, mai întâi de toate, lui Dumnezeu pentru tot binele de care ne bucurăm.

(Ne vorbește Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani – Predici ale Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, vol. XIII, traducere de Valeriu Paloș, Editura Metamorfosi, 2013, pp. 117-118)