cârtire
 

Bârfa și ponegrirea rănesc sufletul mai mult decât ne imaginăm

Pe cel pe care până ieri îl iubeai ca pe un om bun şi-l ţineai ca pe un om virtuos, nu-l vorbi de rău astăzi, deoarece l-ai urât având ca pretext cuvântul tău rău. Tu continuă să-l lauzi, chiar dacă eşti stăpânit de tristeţe.

Trei cuvinte care alungă tot răul

La răsunetul acestor cuvinte, atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, vrăjmașii se cutremură şi se întorc, fugind.

Minunea Sfintei Varvara pentru Sfântul Paisie Aghioritul

Pentru ca o persoană să aibă o deosebită evlavie la un sfânt, trebuie ca sfântul să-i fi vorbit înlăuntrul său, într-un fel sau altul. Fiecare, din pricina unui anumit fapt, care i s-a întâmplat cu ajutorul unui sfânt, are și o deosebită dragoste față de acest sfânt. Acest fapt poate fi ceva serios sau poate fi lipsit de importanță. Iată, eu, deoarece de mic mergeam la bisericuța Sfintei Varvara, acolo la Koniţa, am mare evlavie la Sfânta Varvara.

Dragostea și ghețarii din sufletele soților

Se vor sfărâma prin căldura (şi nu prin îngheţul) relaţiilor dintre ei. Aici, primul cuvânt îl are soţia, pentru că pe aceasta Dumnezeu a dăruit-o cu dragoste şi candoare.

„Nu te închina de parcă ai cânta la mandolină... Închină-te cum trebuie!” ‒ Părintele Arsenie Papacioc

Suferința este „întristarea care naște bucurie”. Ăsta-i răspunsul. E o mare greșeală să cârtești. Zi: „Slavă Ție, Doamne, numai dă-mi putere!”. Închină-te cum trebuie pentru nevoia pe care o ai.

Față în față cu boala - ce facem?

Ascetismul de bunăvoie și cel fără voie îmblânzesc la fel trupul, iar boala se dă uneori și pentru distrugerea mândriei. De aceea, străduiește-te să fii blând în vremea bolii și să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru milostivirea Sa și învățătura de minte fără voie.

„Oamenii cârtitori unul împotriva altuia în cele din urmă ajung cârtitori şi împotriva lui Dumnezeu”

Niciodată de pe buzele oamenilor nu iese un „Mulţumesc!” pentru atâtea bunătăţi pe care le împarte Dumnezeu. Pe aceşti oameni chiar dacă i-ar aşeza cineva şi în Rai, iarăşi vor mârâi.

Izvorul cu două ape - din aceeaşi gură ies atât binele, cât şi răul!

Amândouă apele curg din aceeaşi gură, adică omul poate cu gura să laude virtutea, dar poate şi să o defaime; poate să laude pe Dumnezeu, poate să-L şi hulească; poate să ridice pe cel căzut, poate să-l şi doboare pe cel ce s-a îndreptat; poate să îmbărbăteze, poate să şi slăbească; poate să călăuzească pe calea dreaptă, poate să şi ducă la rătăcire. 

Dacă te-ai apucat de un lucru, ţine-te de el şi îndură toate

Fiecare om trebuie să aibă răbdare în toate, în fiecare loc, până la sfârşit. Noi înşişi ne mărim necazurile atunci când începem să cârtim.

Avem daruri de preț, dar alegem să cârtim

„Fiule, du-te la azilul bolnavilor incurabili şi, apropiindu-te de un beteag, să-i spui: «Prietene, vrei să schimbăm locurile? Să mergi tu la Şcoala de Ofiţeri şi eu să rămân în patul tău!». Ah, fiule! Suntem sănătoşi şi suntem numai cârteală şi sclifoseală.”

Pagini