cârtire

Dragostea și ghețarii din sufletele soților

Se vor sfărâma prin căldura (şi nu prin îngheţul) relaţiilor dintre ei. Aici, primul cuvânt îl are soţia, pentru că pe aceasta Dumnezeu a dăruit-o cu dragoste şi candoare.

Taina Sfântului Maslu și vindecarea omului

Vindecarea ultimă spre care țintește Taina Sfântului Maslu este restaurarea omului întreg și readucerea lui în starea de sănătate și de relație cu Dumnezeu și cu semenii. Dacă este dăruită vindecarea fizică, și ne rugăm pentru aceasta, atunci o primim cu recunoștință. Însă nu acesta este scopul primar al slujbei. Scopul și efectul principal al vindecării este restaurarea omenirii căzute, bolnave și muritoare, și reașezarea ei în comuniune cu Hristos și cu Biserica, care este deja manifestarea Împărăției pe pământ.

Îndreptățirea de sine este rădăcina răului

Trebuie să gândim smerit despre noi înşine şi cu smerenia să îmbinăm orice lucrare a noastră, iar smerenia falsă, expusă în justificarea nedorinţei şi a lenei faţă de nevoinţă, să o alungăm cât mai departe.

Dacă te-ai apucat de un lucru, ţine-te de el şi îndură toate

Fiecare om trebuie să aibă răbdare în toate, în fiecare loc, până la sfârşit. Noi înşişi ne mărim necazurile atunci când începem să cârtim.

Calea către Împărăţia Cerească este strâmtă şi spinoasă

Dacă nu vom răbda necazurile, şi chiar dacă le vom răbda, dar cu cârtire, cu mânie, cu supărare şi cu ceartă, ce răbdare este aceasta? Este numai înrădăcinarea în noi a răutăţii, a mâniei, iar de aici vine mândria.

Minunea Sfintei Varvara pentru Sfântul Paisie Aghioritul

Pentru ca o persoană să aibă o deosebită evlavie la un sfânt, trebuie ca sfântul să-i fi vorbit înlăuntrul său, într-un fel sau altul. Fiecare, din pricina unui anumit fapt, care i s-a întâmplat cu ajutorul unui sfânt, are și o deosebită dragoste față de acest sfânt. Acest fapt poate fi ceva serios sau poate fi lipsit de importanță. Iată, eu, deoarece de mic mergeam la bisericuța Sfintei Varvara, acolo la Koniţa, am mare evlavie la Sfânta Varvara.

Izvorul cu două ape – din aceeaşi gură ies atât binele, cât şi răul!

Amândouă apele curg din aceeaşi gură, adică omul poate cu gura să laude virtutea, dar poate şi să o defaime; poate să laude pe Dumnezeu, poate să-L şi hulească; poate să ridice pe cel căzut, poate să-l şi doboare pe cel ce s-a îndreptat; poate să îmbărbăteze, poate să şi slăbească; poate să călăuzească pe calea dreaptă, poate să şi ducă la rătăcire. 

Monahul Damian Ţâru se mâhnea când auzea pe cineva cârtind sau osândind pe aproapele

Dacă venea un frate la el şi începea a cârti şi a osândi, bătrânul lăsa capul în jos, se oprea din lucru şi ofta. Atunci fratele, văzând aceasta, se ruşina de cuvintele sale şi îşi cerea iertare.

Cum să purtăm cu liniște boala cea grea?

Fratele meu! Primește un sfat sincer de la mine: rabdă cu mult calm boala ta și nu numai să nu te întristezi, ci dimpotrivă, dacă poți, să te bucuri de boala ta. Pentru ce să mă bucur, întrebi, atunci când tot corpul meu este vătămat? Să te bucuri de aceea că acum nu te mai desfătezi de acele patimi de care te-ai desfăta dacă ai fi sănătos. Să te bucuri, căci porți crucea bolii și asta înseamnă că mergi pe drumul îngust și cu încercări, care duce spre Împărăția Cerească.

Bârfa și ponegrirea rănesc sufletul mai mult decât ne imaginăm

Pe cel pe care până ieri îl iubeai ca pe un om bun şi-l ţineai ca pe un om virtuos, nu-l vorbi de rău astăzi, deoarece l-ai urât având ca pretext cuvântul tău rău. Tu continuă să-l lauzi, chiar dacă eşti stăpânit de tristeţe.

Pagini