Biserica așezământului monahal din dealul Copoului a devenit neîncăpătoare în această dimineață, la Sfânta Liturghie săvârșită de Părintele Mitropolit Teofan, cu prilejul hramului de iarnă. Totodată, ieșenii prezenți au primit binecuvântarea celor doi sfinți, închinându-se la racla cu sfintele lor moaște, așezată spre închinare în biserica mănăstirii.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Mystikon”, format din monahii de la mănăstirile ieșene, coordonat de Adrian Sîrbu, dirijorul Corului Academic „Byzantion”.

În cuvântul rostit după citirea textelor evanghelice, Înaltpreasfinția Sa a menționat că cei doi mari ierarhi ai Bisericii reprezintă un reper pentru viața duhovnicească: 

Biserica ne-a pus în față chipuri ale Sfințeniei: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Puterile cerești și sfinții Bisericii, dintre care noi astăzi cinstim cu deosebită evlavie pe marii între părinții, Sfinții Atanasie și Chiril, ocrotitorii acestei sfinte mănăstiri. Sfântul Atanasie, despre care Sfântul Vasile cel Mare spunea că este „doctorul pentru toate bolile care se află în Biserici”, adică cel care a păstrat credința cea adevărată, că nu este o boală mai mare în Biserică decât îndepărtarea de credința cea adevărată. Iar Sfântul Chiril este numit de Sfântul Nicolae Velimirovici ca „pecete a părinților”, pentru că amândoi s-au luptat din întreaga lor ființă să păstreze Simbolul Niceo-Constantinopolitan, adică Crezul, alcătuit în vremea Sfântului Atanasie cel Mare, prima parte, cea de-a doua la Sinodul II Ecumenic. Dar Sfântul Chiril, participant la Sinodul III Ecumenic, a fost omul trimis de Dumnezeu ca să păstreze în Biserică moștenirea Simbolului de credință. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să păstrăm râvna Sfinților Ierarhi Atanasie și Chiril, râvna de păstrare a dreptei credințe, după puterea noastră să urmăm calea lor, cu nădejdea că Dumnezeu se va milostivi asupra noastră și harul Domnului Iisus Hristos, prin lucrarea sa Dumnezeiesc-omenească, se va înrădăcina în ființa noastră și vom avea atitudinea în consecință.

La momentul chinonicului, numeroși credincioși, dimpreună cu pruncii lor, au fost împărtășiți cu Sfintele Taine.

Scurt istoric

În locul unde se află astăzi Mănăstirea Copou, era o moșie domnească unde a existat anterior o biserică de lemn. Conform unei legende, în timp ce tătarii invadau ținuturile, Doamna Tudosca (Teodosia), soția domnitorului Vasile Lupu, s-a ascuns într-o scorbură de copac. Domnitorul și-a căutat soția și a găsit-o pe aceste meleaguri, iar în semn de mulțumire pentru această binefacere, Domnul Moldovei a hotărât zidirea unei mănăstiri. În anul 1638, conform pisaniei, voievodul Vasile Lupu a ctitorit în aceste locuri o biserică de piatră. Sfântul locaș a fost sfințit la 30 aprilie 1638 de către patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului. În decembrie 1863, ca urmare a adoptării Legii secularizării averilor mănăstirești, așezământul monahal a fost desființat iar biserica a fost folosită drept parohie, biserică de enorie. Între anii 1983-1986 s-au efectuat lucrări de restaurare și consolidare în interior și exterior, iar la 20 aprilie 2001, de sărbătoarea Duminicii Mironosițelor, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a reînființat Mănăstirea „Sfântul Atanasie” din Podgorii - Iași, ca așezământ de maici, aparținând de Mănăstirea Galata. 

Sfinților Ierarhi Atanasie și Chiril, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi

Sfântul Atanasie cel Mare s-a născut în 296, a fost cel de-al 20-lea episcop al Alexandriei și rămâne unul dintre cei mai mari teologi ai creștinătății. Este numit „campion al Ortodoxiei” în lupta sa de o viață împotriva arianismului, o erezie care punea la îndoială dumnezeirea Mântuitorului Hristos. A scris multe dintre lucrările împotriva diferitelor aspecte ale arianismului, de cinci ori a fost exilat pentru apărarea credinței și a propovăduit neîncetat învățătura Bisericii.

Pomenirea Sfântului Chiril, Patriarhul Alexandriei, se face la 9 iunie, în ziua când s-a mutat la cele veșnice. Este amintit și pe 18 ianuarie, când se face prăznuirea plecării sale din Alexandria la Efes, la Sinodul al III-lea Ecumenic (431). Sfântul Chiril, marele învățător al Bisericii, s-a născut în 378, la Mahalla, în Egipt. Timp de cinci ani Chiril a locuit în muntele Nitria, unde a practicat asceza și s-a curățit de patimi. Unchiul său, Patriarhul Teofil, intuind gradul de înțelepciune și virtute al sfântului, a decis să-l introducă în clerul Bisericii, fiind hirotonit diacon. Când a adormit Teofil pe 15 octombrie 412, tot clerul și poporul, după trei zile de deliberări, cu o singură voce l-au socotit vrednic de scaunul episcopal pe Chiril, care era în vârstă de treizeci și patru de ani. A fost hirotonit episcop la data de 18 octombrie 412.